Waven's world

Astăzi nu fumez!

Şi nu doar din cauze internaţionale ci pentru că am decis în urmă cu ceva timp că în we nu mai fumez!



Şi n-am murit!

Promisesem, acum ceva vreme că mă las de Lost. Nu m-a răbdat însă inima, mai ales că tocmai a venit finalul de sezon.

Cu numai 14 episoade, s-a dus şi sezonul cu numărul 4. Acest ultim şi dublu episod, n-a făcut altceva decât să ofere câteva răspunsuri mai mult sau mai puţin trase de păr (efectul Casimir - fiind unul dintre ele) şi mult mai multe întrebări, enigme şi probleme de rezolvat în viitorul sezon. Da, asta e, nu se termină aşa uşor. Va mai urma!

Şi pentru că, totuşi, merită câteva poze cu actorii principali:

Matthew Fox | Dr. Jack Shephard



Evangeline Lilly | Kate Austen



Terry O’Quinn | John Locke



Yoon-jin Kim | Sun Kwon



Josh Holloway | James “Sawyer” Ford



Emilie de Ravin | Claire Littleton



Jorge Garcia | Hugo “Hurley” Reyes



Naveen Andrews | Sayid Jarrah

Ştiu, ştiu că tocmai s-a tras potul cel mare, dar preventiv, pentru data viitoare, daţi-mi voie să vă dau eu 3 numere! Norocoase, bineînţeles. De restul, vă ocupaţi voi, singuri singurei, cu mâna proprie! ca să zic aşa :)


Să fie deci:
6 (sau poate 9) :D


27



35


V-aştept cu berea, anytime!

Se dă imaginea de mai jos:



Se cere, ca în 20 de secunde să găseşti cameleonul! Cine nu e gata, îl iau cu lopata!!!

Postul cu numărul 666 este ăsta.

Dar să trecem mai departe, mai repede pentru orice eventualitate... brr!

Cei trei sunt în vârful clasamentului turului Italiei 2008, la diferenţă de mai puţin de o jumătate de minut, între ei.

Mai sunt 2 etape, mâine criminala cu vărfuri de peste 2600 m(!!!) şi contratimpul din ultima etapă de la Milano, de duminică.

Contador, marele favorit a dat şi astăzi dovadă de slăbiciune pe munte dar la contratimp, pare a fi imbatabil.
Di Luca si Ricoo au încercat să dea marea lovitură, etapa ideală pentru a -ţi face de cap mai ales pe finalul ei, dar la final s-a văzut că erau amândoi storşi atăt din cauza efortului făcut cât şi mai ales a faptului că nu au reuşit decât să se apropie de Contador.

Pâna acum, mie unul, acest tur îmi seamănă cu unul al Franţei de-acum vreo 4-5 ani, când se spunea despre Lance că-i terminat, şi chiar aşa a şi arătat vreo 2 săptămâni jumate, reuşind doar să se păstreze în frunte şi nimic altceva. Asta până cănd, în ultima etapă de munte, când toţi făceau pariurile despre cine-l atacă decisiv, s-a sculat din şa şi dus a fost lăsându-i pe toţi la 4-5 minute în spate. Iar apoi la contratimp, i-a decimat... dar asta-i istorie şi suc de portocale ar zice unii.
Cam la asta m-aştept eu mâine de la Alberto Contador, ca să vedem cât e de tare! În fond, e marea lui şansă de a căştiga ceva anul acesta, Astana nefiind invitată la Marea Buclă din motive de Vinokurov & etc.

Ca idee, eu aş paria pe Contador, totuşi! Vedem mâine!

Cam asta am ascultat săptămâna asta. Pe repeat.

Vama - Undeva in vama

Undeva prin vama,
Cand betivii dorm,
Soarele rasare,
Ne vede-mpreuna
Si parca s-ar ascunde
Sa nu deranjeze,
Dar nici el n-are somn...

Restul versurilor aici.
Toate cele 11 piese ale noului album cu numai 4 EURO +TVA. E oare chiar atât de mult?

Mai e puţin până pe 6!

Coliva este un semn vazut al credintei noastre in inviere.
Graul simbolizeaza pe cei credinciosi, zaharul sau mierea reprezinta virtutile celor sfinti, iar nuca, victoria vietii asupra mortii.
Coliva se face la inmormantarea unei persoane, iar pomenile sau parastasele, la sase zile, la sase saptamani, la sase luni si la un an de la deces. Dupa un an pomana se face anual .

Incredibil, sau poate nu!
Într-o economie de piaţă normală, cererea dictează oferta, după cum învăţam acum nişte ani (deja vreo 13!!) dintr-o carte de economie pe plaja din Costineşti! (ştiu, ciudată alăturare please don't ask!). Altfel spus, de ce să stai să fierbi la colivă când oferta este aşa avantajoasă! Uite nişte oameni care n-au cum să dea faliment! şi după cum bine ştim, azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!!

Şi-ncă una de final: Productia de coliva traditionala romaneasca, are implementat sistemul de management si siguranta a alimentelor conform principiilor HACCP SI ISO 22000 /2005.

Amin zic!

Thx, Florin!

Văzusem de ceva timp chestia(!) asta electorală:



şi bineînţeles n-am bagat-o în seamă aşa cum mă tot lasă rece, chestiile care au vreo legătură cu PSD-ul. Asta până ieri cănd primesc pe mail un banc:

Itzic vroia neaparat sa il intalneasca pe Papa.
Si ii tot scria el, ii scria, Papa nimic, nu ii acorda atentie.
Si trec asa 30 de ani, pana cand intr-o zi, Papa face o vizita in Israel.
Toate bune si frumoase, se intalneste Papa cu Primul-Ministru, discuta,
pun la cale etc. La un moment dat, Primul-Minstru zice:
- Excelenta Voastra, inainte de a pleca, as avea o rugaminte...
- Te ascult, spuse Papa. Stiti, avem aici in Israel pe unul Itzic,
care de 30 de ani va scrie in fiecare zi o scrisoare, va roaga sa-l primiti
in audienta si de fiecare data l-ati refuzat. In spiritul cresitinatatii, n-ati vrea,
daca tot sunteti aici, sa-l primiti, sa vedeti ce vrea, e pacat, de 30 de ani
tot vrea sa va vorbeasca, va rog deci frumos, doar 5 minute !.
- Bine, bine, zice Papa, sa vina la mine !.
Vine Itzic, saruta mana Papei si-i zice:
- Stiti, eu de 30 de ani vreau sa va intalnesc, am o problema si as vrea sa ma
ajutati.
- Spune Itzic !.
- Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, bautura buna, eftin,
toata lumea vine sa manance la mine.
- Bravo Itzic, esti un spirit intreprinzator.
- Da, dar eu am restaurantul de la tatal meu.
- Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o...
- Da, dar tatal meu il avea de la tatal lui.
- Bine Itzic, inteleg, a fost o afacere in familie, ati muncit din greu...
-Da, dar tatal tatalui meu il avea de la tatal lui.
-Itzic, am inteles, comertul este o trasatura a familiei, foarte frumos !.
-Da, dar si tatal tatalui tatalui meu il avea de la tatal lui...
-Itzic, ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui Hristos ?.
-Exact !. Vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de Taina...
A ramas neplatita !!!.

Acu, gluma glumă dar alăturarea celor două parcă prea pute a adevăr trist, trăit pe pielea noastră atâţia ani!

Hai la vot! (sau nu....)

S-a intrat în linie dreaptă pentru alegerile locale de peste câteva zile.

Miei s-au dat, vinul s-a băut, gogoşile au fost bine tapetate cu zahărul din cel mai fin şi au fost servite fierbinţi maselor mai mult sau mai puţin înfometate.

Blogosfera s-a inflamat, acum s-a mai liniştit! După sistemul "câinii latră, ursul trece" candidaţii au spus vrute şi nevrute iar de făcut îi aşteptăm să facă ceea ce tot fac de 20 de ani încoace. Nu zic, nimic! Zic doar, prea puţin!

Orice schimbare are nevoie de timp. Cu cât ai mai mult timp la dispoziţie, cu atât îţi poţi planifica acţiunile astfel încăt rezultatul final să fie cât mai bun! Tocmai de aceea ciclul electoral a fost fixat la 4-5 ani. O perioadă mai mult decât suficientă pentru a începe ceva. Nu poţi realiza la nivelul unui oraş cât de cât mare (şi aici mă refer la Ploieştiul meu care are peste 200.000 de locuitori) ceva realmente vizibil, într-un singur mandat de 4 ani ca şi administraţie locală. De aceea, ai nevoie de timp. Ceea ce nu înţeleg (nu vor? nu-i interesează?) aleşii noştri, de orice nivel, este că după patru ani trebuie să şi arate ceva. Că au făcut! Că au mişcat! Că au început, măcar câte ceva! Asta dacă se vor realeşi. Şi problema e, că ei chiar se şi vor!

Bat apa-n piuă (şi m-am tot ferit s-o fac, d-aia nici nu m-am iritat când era timpul) pentru că eu de fapt, vroiam să scriu un post ca invitaţie pentru a completa/participa la poll-ul din side bar.

Şi anume, pentru că marea problemă acum este, nu atât 'eu cu cine votez' (saru' mâna coane Iancule) ci de ce să/să nu mergi la vot. Deci, mergem sau nu la votare?

Dacă aveţi şi comentarii (fără nume, pls) îndrăzniţi!

La o mai veche invitaţie de-a lui Cătălin zilele trecute m-am pus pe cheltuit. Cărţile erau un domeniu pe care încă nu-l intersectasem cu shopping-ul online. Experienţa cu Librariile Humanitas şi al lor magazin, a fost una mai mult decât plăcută. Înregistrarea şi comanda au durat mai puţin de 10 minute, iar după încă o oră am primit mail de confirmare că livrarea fusese făcută!

Pachetul a ajuns după vreo 2 zile la mine, cărţile arăta foarte bine şi deja am început să le devorez.

Ce-am ales?

Pai, în primul rând Evanghelia după Jimmy.



Apoi, la o altă recomandare venită din blogosferă, Castelul prinţesei de caramel.



Şi pentru că toate lucrurile bune-s 3, cu plăcere am ales şi Nopţi orientale marca Zully Mustafa, mulţumim (acum stocu-i epuizat, dar eu n-am luat decât una!)



Şi-acum gata, am plecat. M-aşteaptă!

In marele tur al Italiei la ciclism, am avut parte de o săptămână de muncă grea din partea cicliştilor, vitregiţi atât de condiţiile atmosferice cât şi de traseul ales de organizatori.

A plouat aproape toată săptămână trecută, fapt ce a făcut misiunea cicliştilor şi mai grea, mai ales dacă stai să te gândeşti că la peste 2000 de metri pe unde a ajuns turul astăzi şi ieri, zăpezile erau la ele acasă iar ploaia care cădea nu avea nicio putere asupra lor.

Şi dacă astea nu erau de ajuns, un neinvitat surpriză şi-a făcut simţită prezenţa printre rutieri. Fantoma Marco Pantani, profitând de faptul că turul trecea prin locurile sale de baştină, le-a pus piedică mai multor ciclişti. Şi-au căzut şi cei din evadare (unii de 2 ori) şi urmăritorii şi tricoul alb şi tricoul roz! Ce mai a fost o întreagă nebunie de care piratul cu siguranţă a râs p-acolo pe unde o fi el...

După incredibila cursă făcută ieri Emanuele Sela, a repetat astăzi minunea reuşind că ultimii 10 km de căţărare să-i facă singur şi la mare distanţă în faţa marilor favoriţi. Şi-a asigurat în acest fel tricoul verde, al celui mai bun căţărător plus primele din partea organizatorilor dar şi a formaţiei sale, practic Sela fiind numele de pe buzele tuturor în ultimele zile.

Cam aşa a arătat etapa de astăzi brrr:



În lupta pentru tricoul roz lucrurile s-au aşezat, necunoscuţii care erau în top 10 din diferite motive şi-au ocupat locurile de drept în pluton şi acolo vor şi rămâne.
În frunte acum, este marele favorit căştigărul Turului Franţei din anul trecut Alberto CONTADOR urmat însă îndeaproape de Riccardo RICCO, Danilo DI LUCA (învingătorul de anul trecut), Denis MENCHOV (câştigătorul în Turul Spaniei de anul trecut) şi de Gilberto SIMONI (dublu învingător în Il Giro în anii trecuţi). Toată lumea bună este, deci, în continuare în cărţi asta cel puţin până mâine când va fi o altă zi urâtă: contratimp pe căţărare pe un traseu cu pante de 25%, parţial neasfaltat!!!

Vremuri interesante pline de acţiune se anunţă în continuare în Giro d"Italia, aşa că nu rataţi!

Evolution of dance, Numa-numa, Leave Britney alone, Afro Ninja, Miss South Carolina teen, Star war kids.
Ce au toate acestea în comun? Răspuns corect, Youtube!!
Răspuns şi mai corect noul video Weezer - Pork and beans.



Cum vi s-a părut?
Dar dacă aflaţi că are peste 2 milioane de vizionări în doar 2 zile?

3 clipuri faine văzute în ultimul timp:

1. Let's dance! (care poate)



2. Ce să NU faci cu telefonul mobil!!! (dacă ai toţi neuronii acasă)



3. Cei 5 M's obligatorii pentru cei ce se visează XXX male porn star! (dacă ştiam că-i aşa uşor...)

Uitaţi-vă bine şi aveţi grijă! Uneori nici măcar cele 23 de airbag-uri din dotare nu mai pot face nimic ...



PS: de mare excepţie şi coloana sonoră!!

Legat oarecum, de articolul precedent 2 chestii care mi-au plăcut tare mult azi, hălăduind prin blogosferă:


Iar de aici pana la interpretarea unor acte sexuale “anormale” (cam asa sunt considerate de cei ce sustin ideea Tabu) e cale foarte scurta. Eu unul cred ca aceia dintre noi care refuza sa inteleaga (nu sa practice) altfel de acte sexuale decat cele “normale” sunt incuiati. Daca vreti o comparatie extrema… este exact aceeasi chestie ca si in religie. Unii refuza sa inteleaga anumite principii considerate de biserica “incontestabile” sau “neanalizabile”. Cu toate astea exista ambele tabere si cu totii fac sex. Unii sex mai curat altii mai murdar (daca se pot atribui termenii astia actelor sexuale).

De la o voce din multime.

Invataturi
Asadar, eu zic (atit din experienta personala, cit si pe baza deductiilor oarecum rationale de mai sus) ca in situatia in care un heterosexual intilneste un homosexual
- cea mai probabila dintre variante e ca gayul n-o sa se dea la omul straight.
- Daca totusi se da, luati-o ca pe un compliment :P. Si (presupun ca) raspundeti ¨nu, merci¨. In mod obisnuit, aici s-ar incheia discutia pe tema asta.
- Iar daca, totusi, e mitocan (gayul), ii raspundeti ca unui mitocan… nu cred ca n-ati mai intilnit mitocani inainte, si ca nu ati exersat deja modalitati de raspuns.

De la o femeie simplă (tot) din mulţime.

Mai multe informaţii aici.



Ne-am mai civilizat?

O comparaţie între Pâmăntul nostru cel de toate zilele şi alte câteva stele şi steluţe de prin universul ăsta cunoscut, interesantă nu doar pentru pasionaţii de astrologie ci pentru oricine e interesant în a şti.



Din păcate blogspot-ul nu suportă gif-urile aşa că mergeţi aici să-l vedeţi. Merită!

Gheorghe în cazul „Marijuana“, 2003: „Da, e adevărat, am fumat“. Ce spune Gheorghe acum?
Acelaşi lucru. La întrebarea aţi consumat băuturi alcoolice: da, am consumat. Sunteţi dispus să suflaţi în etilotest. Cum să nu. Faza în sine a fost bizară, pentru că a venit un poliţist pe motocicletă, care m-a tras pe dreapta. L-am întrebat de ce. Mi-a argumentat că din cauza faptului că am geamuri fumurii la maşină. Exact atunci treceau două Cayenne cu geamuri negre prin spate. După care sunt nevoit să aştept vreo zece minute în intersecţie. Vine un echipaj de poliţie. Le cer să suflu în etilotest. Mi se spune că nu este bine, pentru că am fumat, iar fumatul măreşte impactul. Fiind foarte de treabă poliţiştii, mă ţin în continuare în intersecţie pentru a-mi trece efectul.

Unde se întâmpla?
În intersecţia de la Doina cu Kiseleff. Mi se spune că nu au omologat etilotestul de pe maşina lor. Aştept timp de 40 de minute, în care mi se refuză dreptul de a merge în maşină. Perioadă în care nu mă opun absolut deloc şi recunosc absolut normal, sub considerent normal că am făcut o greşeală, trebuie să recunosc şi să plătesc pentru ea. Atrăgându-le poliţiştilor atenţia asupra unui singur lucru: nu am absolut nicio problemă cu voi, dar sper că ceea ce faceţi acum nu e o lucrătură cu paparazzi, ca să mă pozeze.

Asta le-ai spus poliţiştilor?
Evident. La 40 de minute de aşteptat în public, în centru, era ciudat. Apoi îi văd pe ăia (paparazzii - n.r.). Am văzut tunul. În momentul acela, evident că m-am enervat. Citez din ce le-am zis: „E jenant, e penibil în ce hal aţi ajuns, în ultimul hal, să răspundeţi la comenzile unor paparazzi, bine vă face Mircea Badea“, genul ăsta de frustrări. Momentul din film este exact cel în care i-am văzut, în care eu explodez spunând aceste lucruri.

Ţi-au spus că au fost puşi de paparazzi?
Eu l-am văzut pe domnul agent Vlad cum a sunat de faţă cu mine, pe telefonul personal, spunând „veniţi repede că l-am oprit, e aici“. Am şi martori. O să-i cer să-mi facă listingul la telefon. M-am dus la Muşat şi Asociaţii, cărora le-am prezentat cazul. Au spus că, indiscutabil, avem un caz foarte bun.

Pe filmuleţ pare că scuipi.
Doar pare. Poliţia declară că nu e adevărat. Înţeleg felul în care tu gândeşti. Şi eu, uitându-mă pe acel material, pot să spun aşa ceva. Însă nu am scuipat. Şi mai fac altfel. Provoc, prin „Evenimentul zilei“. Am făcut sute de mii de kilometri şi probabil am fost oprit de sute de agenţi. Unul singur să vă scrie vouă că m-am purtat urât cu el. Lansez această provocare.

De când am văzut filmuleţul mi s-a părut cel puţin dubioasă acea cameră de filmat, acolo. Dar n-am zis nimic, să nu fiu catalogat, paranoic.
Andrei Gheorghe apare însă azi, cu un interviu în Evenimentul Zilei în care-şi prezintă varianta.

Între nişte poze şi un filmuleţ date pe piaţă de Can-can (nu dau link, nu se merită) şi probele pe care Gheorghe spune că le are (chiar aşa, le-a arătat pe undeva?) tind să-i dau crezare lui Gheorghe. Mai ales că, surprinzător de brutal/rapid/irevocabil Realitatea i-a şi tras scaunul de sub fund.

Şi nici Piticu nu zice nimic, ciudat nu?

The Forbidden kingdom merită văzut.

De ce?

Pentru că:
- acum mulţi ani când a apărut video-ul şi noi copii, mâncam filme pe pâine (indiferent de nume, titlu, regizor sau alte amănunte d-astea) era o întrebare care ne bântuia pe toţi: dacă se bat Bruce Lee şi Chuck Norris, cine câştiga? Bineînţeles, mai târziu am aflat şi noi că Lee era de mult oale şi ulcele iar bătălia secolului (:D) n-o vom mai vedea niciodată. În zilele noastre puştii, dac-ar mai avea timp de filmele cu karate, probabil şi-ar fi dorit să ştie care-i mai tare: Jet Li sau Jackie Chan? Watch the movie, kids!

- China nu înseamnă comunsimul care este astăzi la putere. Este, în principal, suma unor legende ale altor vremuri ca cea a lui Monkey King.

- Happy end! Mda, Nimic nu se compară cu un final fericit! Sau nu?
- Yifei Liu!!! (am şi eu slăbiciunile mele)

- Jet Li cu tunsoare de călugăr budist + Jackie Chan cu plete Marley style!

- 68 de clişee luate din filmele cu Van Damme, despre cum să devii maestru Kung Fu în regim de urgenţă! (hmm, ăsta nu prea-i de bine...)

Concluzia, notă mare 8 - 8,5, un must see pentru copilul din tine care trebuie să mai şi viseze frumos noaptea (cel puţin)!

Cea mai promovată producţie muzicală a acestui început de an şi-a făcut şi video. Am mai spus-o, că are şanse să devină unul dintre hiturile verii, iar acest clipul acesta îi va ajuta în acest sens.
Personal, ideea mi se pare grozavă, m-aş fi aşteptat să meargă până la capăt cu ea şi trupa să apară doar, pe la final. Dar, pe de altă parte îi înţeleg că trebuiau s-o scoată şi pe Anya în lume.
Anyway, bravo Anya, bravo Florin, bravo Mihai sună şi se şi vede bine!



PS: Da, şi eu ascult Hi-Q!!!

Walk Hard - The Dewey Cox Story este un fel de Forrest Gump muzical. O parodie plăcută, cu câteva melodii antrenante, numai bună pentru o după amiază de duminică.



Uimitoare asemănarea cu Jim, nu?

Şi un mic preview cu melodia care face toţi banii!

De la Tudor, pentru cei care vor!



Despre ce-i vorba?



Preview album VAMA


Bafta!

Ce seo, ce 16 posturi pe zi, ce bătaie între bloggeri.
Un blog de succes nu se poate întreţine fără sex.

Astăzi de la t.A.T.u.

Mai există cineva care n-a jucat măcar o dată Counter Strike?

Atunci pentru aceia este acest filmuleţ. Ceilalţi nu mai râdeţi acolo în spate :))

Pentru cei care n-au înţeles nimic din logo-ul Google de astăzi, ne ajută Wikipedia.

16 mai 1960 este ziua de naştere a laserului iar Theodore Maiman este părintele acestuia.

Surprinzător Google ştie! :))

Un filmuleţ mai mult decât interesant (nu vă speriaţi că-i cam lung, gândiţi-vă cât i-a luat autorului să-l facă...)




By Blu.

Deoarece tocmai m-am întâlnit azi dimineaţă cu un asemenea exemplar care bloca un întreg trotuar şi n-am apucat să-i trag o poză, luaţi de înjuraţi pe ăsta:

B 69 UNN Volvo XC90



Parcaţi-ai maşina cu faţa de pod, amice!

M-am obişnuit, încă de când eram copil, ca atunci când aveam dubii asupra unui cuvânt să dau fuga la dicţionar, să văd ce-i cu el să nu cumva să spun vreo bazaconie (nu în mod voit, bineînţeles :)). Şi când vorbesc despre dicţionar, mă refer atât la DEX-ul atotştiutor cât şi la alte asemenea cărţi, cărţulii sau catastife cu acelaşi rol.
Odată cu timpul şi instrumentele s-au schimbat, astfel încât în locul manuscrisului de 1000 de pagini acum mi s-a format reflexul, ca atunci când nu ştiu, să dau un click mic şi să-mi rezolv problema, în mod simplu şi eficient.
Fie că este vorba despre DEX sau Wikipedia sau just Google.

De ceva timp, am descoperit că mai e unul care şi-a tras blog. Acelaşi care de ani de zile munceşte gratuit şi de plăcere pentru români.
Cu părere de rău, aflu că deşi el este departe de România, mizeriile compatrioţilor săi îl lovesc direct exact unde-l doare cel mai tare.

Capul sus, Cătălin milioanele de utilizatori de Dexonline fac mai mult decăt o mână de nătângi! Iar dacă mulţumirile sunt (poate) mai rare decât criticele, asta se-ntâmplă doar pentru că românului îi este mult mai uşor să îmjure decât să mulţumească!

Ştirea, pe scurt, în versiune tipărită:

Protestul a început duminică după-miază în jurul orei 17:00, când deţinutul a profitat de neatenţia gardienilor şi a plecat din celula lui. A escaladat un gard din curtea interioară şi a ajuns lângă un copac din incintă, pe care s-a căţărat singur. De atunci, protestează pentru o intervenţie stomotologică. Cei din conducerea Penitenciarului au încercat să-l determine să renunţe la demersul său, dar n-au avut cu cine să se înţeleagă.
Protestul continuă şi acum, pentru că deţinutul nu vrea în ruptul capului să coboare din copac. Angajaţii Penitenciarului i-au adus de mâncare, pe care i-au urcat-o în copac cu ajutorul unei prăjine.
Bărbatul, condamnat la patru ani de închisoare pentru furt, este închis în regim semideschis şi este cunoscut pentru desele proteste. Ultima dată, s-a urcat pe un releu de televiziune din Mangalia, de unde a ameninţat că se aruncă dacă nu i se dă o casă.
Pentru fapta sa, deţinutul riscă să îşi petreacă ultimii trei ani de detenţie în regim închis. Bărbatul şi-a petrecut mai bine de jumătate din viaţă după gratii, pentru diverse furturi.

Am pus şi textul ştirii asta în eventualitatea în care cineva m-ar putea bănui că am trucat cumva reportajul ProTv-ului :)

Dar nu, pentru că în Romania lui Iacubov nevinovat, hoţii de meserie nu mai au bani de dentist şi îşi cer dreptul la o dantură sănătoasă şi fericită, din banii contribuabililor, în prime time, la teve. Asta în timp ce eu, prostul plătitor de taxe şi impozite, trebuie să dau 500 roni pe o amărâtă de plombă ce mă va ţine 2-3 ani.

Ce ar putea urma? În mod normal, mă aştept să aud de o grevă a foamei pentru o inimă nouă, din partea unui violator de copile de 13 ani sau de o petiţie prezidenţială pentru o pereche nouă de sâni, unei proaspete văduve ajunsă printre gratii tocmai că şi-a decapitat (puţin) soţul. Pentru că nu-i aşa, ei au drepturi. ..

Aş spune eu ce-aş face cu cei din puşcăriile supra-aglomerate ale României. Şi Cioroianu a fost mic copil!

Ocupat fiind in we ce-a trecut cu nişte treburi bisericeşti + nişte lucruri cu multe băuturi (adică am fost la un botez, să creşti mare Dragoş Mihai!) nici n-am apucat să vă spun că începe Il Giro.

Dar, chiar dacă eu n-am transmis în direct şi-n exclusivitate această ştire, băieţii s-au suit pe biciclete şi-au luat-o de coadă.

Ediţia cu numărul 99, se confruntă cu ameninţarea sancţiunilor dure pentru sportivii găsiţi dopaţi, ceea ce nu va însemna însă că nu se vor dovedi cazuri de dopaj, în timpul sau în urma acestui mare tur.

Frumuseţea Italiei şi spectacolul creat de locuitorii săi, sper însă să vă atragă pe cât mai mulţi dintre voi, în faţa televizorului pe canalul Eurosport alături de Banciu şi Naum (sau/şi invitaţii lor).

Mai multe informaţii despre ce/cum/când se-ntâmplă prin tur, puteţi găsi pe site-ul Eurosport sau pe site-ul (oficial?) al turului Il giro.

O să încerc zilele următoare şi un post cu câteva pronosticuri despre cine va căştiga turul şi de ce :)

I-am dat lui Geo o idee pentru o leapşă şi drept mulţumire acum trebuie să şi răspund la ea.
Este despre nick-ul folosit atunci când persoana care stă în scaunul de-acasă/birou/pădure şi se dă pe net îşi doreşte interactivitate. Şi deoarece marea majoritatea şi-au luat nick-ul şi şi-au făcut blog cu el, curiozitatea roade acum să vadă ce se găseşte în spatele nick-ului.

La mine-i simplu, waven fiind o combinaţie a numelui meu real. Wave - vine de la prenume (guess me!) şi N iniţiala celuilalt nume.

Simplu, ca buna ziua, unic în România - după câte ştiu eu, îl am de vreo 8 ani în online l-am avut şi-n prima adresă de mail pe Yahoo, acum pe Google şi câteodată mai joc câte-un CS sub numele ăsta.

Leapşă fiind, zic s-o dau mai departe către Shani (că tot şi-a parolat blogul) şi Acspot (să nu se plictisească acolo pe unde e el acum).

Am văzut reclama întâmplător la TV. Credeam că-i vreo promo la un film, desen animat sau mai ştiu eu ce producţie video. Până i-am văzut pe cei 4 magnifici care ne-au tot condus în ultimii 40 de ani. Finalul m-a dumirit complet despre ce-i vorba. Odată cu încheierea reclamei, memoria mea obişnuită cu tot felul de informaţii cu care are de-a face zilnic a arhivat această reclamă în sertarul cu Rahaturi Electorale Inutile, cu eticheta 'Do not open, shit inside'. Şi şi-a văzut de trebă mai departe.
După căteva zile, aflu că o reclamă tare (cu cătei, cu Voiculeşti, cu partidu' bla bla) este interzisă de CNA. Ooops, zic, sunt rămas în urmă, depăşit de evenimente să iau atitudine. Şi ce văd?

Anyway, eu vroiam să zic de fapt despre cat de super este reacţia lui Adi pe subiectul ăsta!

Până la ziua mea, din banii pe care-i scot din blogul ăsta vreau să-mi iau un scaun d-asta.



Dar cum şansele sunt <=0, accept sponsorizări! :)

Dacă aveţi alte gusturi şi puţină îndemânare, căteva idei pentru un scaun absolut original aici.

Un om, un câine şi-o gâscă!



Morala:numai fuga te mai salvează de dragostea cu sila :)

Una dintre pozele care nu vor câştiga nicidată niciun premiu, nu va fi expusă pe pereţii nicunei expoziţii sau pe pereţii casei dar a cărei simplitate îţi opreşte vorbele-n gât şi te-ndeamnă la tăcere. Eu unul am amuţit...



Ceea ce vă doresc şi vouă, mai devreme sau mai târziu :)

Acest articol ar putea avea doar 2 cuvinte: deoarece Becali!

Dac-aş detalia n-aş face decât să bat apa-n piuă cum se tot face de 3 luni încoace pe toate canalele media, pe bloguri, în parcuri şi la birturi sau parastasuri.

În seara asta Steaua a pierdut al doilea meci jucat corect din acest retur. Pe primul când era gata-gata să-l piardă a apărut bricheta.
Acum, n-a mai fost să fie şi prin minutul 85-88 minima decenţă, care-ţi spune să-ţi saluţi cunoscuţii pe stradă sau să dai mingea înapoi la adversar atunci acesta a trimis-o în out din cauza unei accidentări, n-a mai funcţionat.

Trăim într-o ţară în care toţi furăm, sau mituim, sau minţim, sau încălcăm legi, corupem sau suntem corupţi. Ştim, prea bine asta şi eu şi tu şi el! Nici nu s-ar putea altfel din moment ce lucrurile merg aşa cum merg de în societatea românească. Dar ce nu suport eu personal, de exemplu, este să-mi dai peste nas cu porcăriile tale. Ceea ce face de atâţia ani, Becali!

Din păcate, pentru ei, Steaua în seara asta a demonstrat că nu merită titlul de campioană. Aşa cum a făcut-o şi în ultimele 10-15 meciuri.

D-aia, Nu Steaua!

PS: Mi-e milă de Lăcătuş!. Ca şi de Hagi! Ei chiar au crezut în Steaua!

Probabil că multă lume a apucat să vadă noua emisiune de la Prima, prezentată de către Teo Trandafir. Mă refer la Momentul adevărului.
Este o licenţă, care a ajutat-o pe Teo să decadă şi mai mult în ochii mei. Dar nu despre asta vroiam să zic eu acum, aici.
Ideea este că am dat peste un filmuleţ din emisiunea mamă din America. Nu ştiu dacă-i reprezentativ, dar e destul de dur. Urmăriţi-l cu atenţie, poste vreodată v-apucă pe vreunul, cheful de adevăruri spuse în faţa camerei de filmat, pentru o mână de arginţi!

Formaţia mea de inginer, zace nemişcată cu lunile dar câteodată nu se poate abţine.
Am dat peste filmuleţul de mai jos şi nu mă pot abţine să nu-l pun şi aici.
Avertisment: dacă nu ştiţi care este suma unghiurilor unui triunghi, dacă despre e=mc2 ştiţi doar că e ceva în legătura cu Mariah Carey, mecanica cuantică şi MIT sunt termeni numai buni de Google nu vă uitaţi. Nu merită şi mai ţine şi vreo 8-9 minute.

Pentru ceilalţi, ca să vă fac curioşi, o idee din ceea ce urmează: "dacă o particulă poate fi în doua locuri în acelaşi timp, oamenii de ce n-ar putea având în vedere că sunt alcătuiţi tot din particule?"

În ultima săptămână, profitând de sărbători şi zile libere (btw, ieri munceam azi stau acasă :D) am băgat (şi) filme la greu.

Pe lângă Heroes (terminat seria 2) şi New Amsterdam (văzut ultimele 2 din prima serie cred, după cum s-a terminat) am văzut cred că vreo 10 filme, diferite genuri în funcţie de mood.

Încep cu recomandările negative (e corectă acestă exprimare?):
- The Secret - am auzit multe despre filmul ăsta inclusiv pe blogurile româneşti de la persoane despre care aveam o părere destul de bună şi care erau, în mare parte, fascinaţi şi transformaţi de/după acest film. mi-am făcut timp să-l văd tocmai în Sâmbăta Paştelui, cu gândul ca Învierea să mă găsească în cunoştinţă de cauză sau măcar puţin mai iluminat.
Acum, poate nici eu n-am avut starea, predispoziţia sau mintea destul de deschisă/clară/spălată ca să reuşesc să văd filmul până la capăt. Aşa că după vreo 3 zile (adică alaltăieri) am zis să mai fac o încercare. Şi tot n-am reuşit să-l termin! Acum, eu cred că important pentru mine este că am încercat, am aflat secretul şi am plecat mai departe la fel cum eram înainte. Cine este curios, poate să-l caute, să-l vadă şi daca după, nu simte nimic asta e, să dea un semn sâ mergem la o bere :) Şi cu asta gata, deja am scris mult prea mult despre acest film (de fapt, personal l-aş încadra maxim la documentar decât film în sensul clasic al acestui cuvânt).

- 2012 Doomsday - eu filmul ăsta l-aş categorisi nu Action/Adventure cum scrie pe IMDb ci kitch/parodie/jeg. O colecţie de clişee aruncate de-a valma într-un fel de poveste desfăşurată în viitorul apropiat, cu un cataclism, cu un nou Iisus, cu multă gargară şi până şi dialoguri incredibil de proaste (la un moment dat am oprit subtitrarea convins de faptul că traducătorul era prea beat când l-a tradus, dar vai, nu!). Nu mă întrebaţi cum am ajuns să-l văd, oricum mi-a luat vreo jumătate de oră să-l văd. So, please, don't!! Nota 2!

- Lost S04E09 - am fost fan declarat şi împătimit al serialului în primele 2 sezoane. În cel de-al treilea, deja, am început să le găsesc scuze. La cel de-al patrulea sezon, nu mă mai mira nimic. Asta până la episodul ăsta, când pur şi simplu m-au scos din sărite şi m-au convins că au dat-o-n bară rău de tot şi tot ce-a fost mai bun a dispărut (l-au împuşcat pe scenaristul de la început şi acum au adus altul care e tot timpul high, sau ce s-o mai întâmpla p-acolo?)
La revedere Lost, ce-a fost frumos s-a terminat, a rămas numai vaca de muls. Păcat!

Să mai zic şi recomandările pozitive?
Astea-s pe repede înainte pentru că filmele astea trebuie văzute nu povestite că-şi pierd din farmec.
Avem:

- Lost in translation - 2003, Bill Murray + Scarlett Johansson. Nota 9!
- The Bucket list - 2007, Jack Nicholson + Morgan Freeman. Nota 9!
- Alvin and the Chipmunks - 2007, jason Lee + 3 veveriţe vorbăreţe şi numai bune de băgat în belele! Nota 8!

Şi cam asta ar fi tot, restul de filme fiind nici suficient de proaste nici suficient de bune pentru a merita amintirea lor aici!

Că tot se întreba Alex ce facem de 1 mai, nu mă pot abţine, să nu strig cu putere să m-audă toată ţara (:P): MUNCESC!!!!

Ce, nu se vede?



Poza vine de la domnu' Nick Veasey

Celebra campanie 5 mai - Ziua Bărbatului, are şi un prea minunat site unde toată populaţia poate să scrie ce vrea şi cum ştie referitor la iniţiativa berarilor.
Un exemplu grăitor se poate vedea mai jos.



Şi cam peste tot prin site, dai de tot felul de poame şi de exprimările lor unele mai cretine decât altele. Eu unul, am încercat să-l aleg pe cel mai tembel drept dintre cele de mai sus, dar mi-a fost imposibil să mă hotărăsc doar la unul :(

Din păcate, cu asemenea exprimări şi asemenea susţinători tare mi-e teamă că totul va rămâne la stadiul de mare gălăgie. Btw, azi dimineaţă când teoretic campania de semnături s-a cam încheiat numărul semnatarilor petiţiei era de vreo 100000. Destul de puţin, având în vedere că populaţia masculină a României, conform ultimului recensământ, depăşea 10 milioane. Un calcul sumar, arată că doar 1% dintre cei cu sexul tare şi-a dat semnătura pentru o aşa cauză nobilă.

Dar, nu-i nimic vine vara, berea să fie rece şi terase umbroase să avem că vom găsi noi o sumedenie de ocazii de sărbătorit!