Waven's world

Sunt exact ultimele ore din vara asta.
Cum a fost? Pentru voi? Aţi făcut tot ce v-aţi propus asta iarnă?
Concerte? Mare? Munte? Terase? Amici?

De mare excepţie, The Doors - Summer is almost gone.

Apropo de meciul de aseară dar şi de recenta tragere la sorţi a grupelor Ligii Campionilor, îşi mai aduce aminte cineva de sloganul cântat de unii :D prin '89?

"Prost să fii,
Noroc să ai,
Să pici,
Cu Galatasaray"

Şi nu, nu sunt anti-stelist! Da' parcă la unii prea le dă Dumnezeu...

Am fost fazani!

Nu-i de mirare de ce s-apucă nebunii sa miaune în miezul nopţii!

A fost o data un prinţ care, într-o frumoasă zi a întrebat pe o preafrumoasă prinţesă:
-Vrei sa fii soţia mea?
Şi ea a spus:
-Nuuuuuuuuuuu!
Şi, de atunci prinţul a trăit mulţi şi fericiţi ani (şi poate mai trăieşte şi acum) umblând la vânătoare şi pescuind, hălăduind cu prietenii şi bând multă bere şi îmbătându-se de cate ori poftea, jucând table toata ziulica, lăsându-şi hainele împrăştiate în sufragerie, făcând sex cu toate curvele, vecinele şi prietenele acestora, beşindu-se dupa pofta inimii, cântând şi scărpinându-şi indelungat ouăle ....

Pentru că e noapte, vine we, duminica asta vom avea din nou parte de 1 minut de tensiune şi pentru că toată lumea e isterizată pe chestia asta, vreau să vă spun un secret.
Ştiţi de ce nu voi câştiga eu niciodată la loto?
.
.
.
.
.
Pentru că nu joc!!! HA!

PS: acuma totuşi, întreb şi eu, reciproca e valabilă? :D

Nu simt vara până nu ascult Casablanca. Voi?

Privesc cu deosebită încăntare (la TV, da şi?) evenimentul numărul 1 al acestui week-end în România. Şi cu deosebită încântare observ publicul. Plătitor de bilete, în Vama Veche. Tineri. 15, 18, 22, 30 amestecaţi rezonând la unison la ritmurile de pe scenă. I-am văzut şi eu, în aceste seri, pe Timpuri Noi şi pe Mireca Baniciu. M-am simţit oarecum straniu văzând publicul (majoritar sub vârsta mea, cu mult) cântând alături de Artanu Mistreţul Galben. Pai cum, că astea erau melodii din alt veac, zic eu. Eu cumpăram casetele astea acum 10 ani. Ei ce făceau atunci? Şi apropo, parca la Ada Milea în primul an de Stuf nu erau bilete (da ştiu nici sonorizarea nu era grozavă ...).

Cu puţine excepţii, deja piaţa muzicală (de calitate îmi permit s-o spun) trăieşte din amintiri (poate şi de aia moartea lui Pittiş a avut aşa un ecou). Fără a fi un mare amator şi un bun cunoscător al pieţii româneşti de muzică tânără, pot totuşi să afirm asta.

Şi ca să mă întorc la Stufstock, mă-ntreb oare câţi din cei de acum din publicul Stufstock-ului au fost prezenţi şi la prima ediţie? Câţi s-au pierdut pe drum? Câţi au rămas pe metereze? Ce a fost prima ediţie a festivalului şi cât din mesajul ei s-a păstrat până acum? Pentru ce-au venit oare toţi acei spectatori? Muzica?

Mi-aduc aminte de sloganul primului Stufstock "Salvaţi Vama Veche". De criticile aduse lui Mircea Toma şi asociaţiei Salvaţi Vama Veche. Şi celoralţi alături de care erau ei. Se spunea/spune că ei ar fi distrus şi ultima urmă de decenţă din Vamă. Nu sunt un cunoscător al Vamei din anii ei de glorie. Am văzut Vama în ultimii ani. Cea mai mare parte a informaţiei despre ceea ce este/a fost Vama o am de la alţii (ex: bloguri).

Au trecut 5 ani de la o iniţiativă (bună, rea...) sau de iniţiativă cum vreţi să-i spuneţi fiecare. Tu, ce-ai făcut în ultimii 5 ani? Eşti mândru de tot/toate? Ai regrete? Puteai să faci lucrurile mai bune?

Stufstock-ul ar trebui să reprezinte ceva în programul muzical anual al României. Ce?

PS: Eu de fapt am plecat de la aşa ceva ...



Câtă atenţie din partea TVR pentru ai săi privitori de pâna/de/peste 12 ani ....

Fabuloasă şi reacţia de la final a vănzătoarei!

Doamne, mare ţi-e grădina. Şi tare populată ...



Numa, numa minte sa nu ai ...
Via Sorin.

Elvis - My way!



Elvis - In the ghetto!



Elvis - Unchained melody!

Atenţie, clip nerecomandat celor care desconsideră cuvintele babes şi pussy.

Pe când eram eu copil, îmi aduc aminte că aveam destule motive să plâng în viaţa mea de zi cu zi. Aveam cozi, frig şi libertatea ne lipsea (la 6 ani cu siguranţă..). Nu aveam curent iar cărţile se vindeau la pachet cu cine ştie ce altă lighioană de carte sau de broşură. Plăngeam că nu avem internet, computer games, televiziune prin cablu, ori mobil sau cine ştie ce (de fapt, astea nici nu erau inventate toate pe atunci, dar eu plîngeam în avans :)).

Eh, da' o să-mi ziceţi că-s demodat, depăşit, derutant sau chiar demagog. Eu nu vroiam să zic decât ca azi citind eu pe ici pe colo, am dat de un titlu care m-a curentat. Auzi:


Copiii maghiarilor invata plingind limba romana

Citesc şi mă dumiresc. În România europeană a anului 2007, copii cu cetăţenie romănă, de etnie maghiară, plâng când trebuie să înveţe limba română. Limba în care v-a fi scris actul lor de identitate. Adică, vor avea buletin dar nu vor ştii ce scrie în el (ce chestie...). Eu parcă plângeam la geometrie, la fizică şi cu siguranţă la lucru manual.

Dara asta e, vremurile se schimbă oamenii sunt oameni şi până la urmă dacă preşedintele zice că-i normal cine sunt eu să comentez acţiunile unor copilaşi.

Hai somn uşor şi vise plăcute mă ţâncilor! (aş fi vrut să zic asta în maghiară ca să nu le stric somnul, da' nu ştiu limba şi nici nu vreau să plâng învăţând-o).

Am tot ezitat, dacă şi ce să scriu despre vacanţa mea de la Barcelona.

Nu mi-am găsit cuvintele pentru tot ce-am văzut pe-acolo. Aşa că o să las imaginile să vorbească despre Barcelona. Atenţie sunt multe dar eu zic că merită.

Ştiu că-l ştiţi dar mie mi-a luminat puţin ziua asta, aşa că m-am gandit că poate mai ajută pe cineva.



PS: nici nu vrerau să mă găndesc ce s-ar fi întâmplat dacă era fată!!

Genială, dom' profesor!



Via Florin.

Am gasit la cineva (nu spui cine, persoana importantă) această poză, alături de multe altele din oraşul meu.



Multe poze adunate intr-o colecţie accesibilă aici, care aduc acel farmec aparte si acel miros specific unei amieze de duminică calde şi cuminiţi.

Pentru cei care vor o călatorie în trecutul Ploieşti-ului setaţi pozele la 10 secunde take a deep breath, relax and enjoy the slide show.

5 minute de visare după nu strică. Subiectul? la alegere ... :)

O poză care mi-a adus aminte de mai vechi noştri roboţei din leme şi asos ...

Niciodată n-am ştiut de unde vine legătura asta dintre ploaie şi hippie, dintre ploaie şi libertate, dintre ploaie şi frumuseţe. Cert este că Woodstock-ul, de exemplu, n-ar fi avut (acelaşi) farmec fără ploaia care a căzut atunci. Dar am simţit-o întotdeauna ca pe ceva aparte.

Astăzi, în România plouă. O ploaie aşteptată o vară întreagă de o naţiune întreagă. Plouă mult, calm, liniştit.

Se spune că natura plânge, când plouă. Se mai spune că dacă plouă în ziua în care este îngropat cineva, acea persoană este una căreia îi pare rău că a murit.

Azi plouă. Multe speranţe se pun în acestă ploaie. Multă lume o aşteapta.

Mi-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.

Moţu nu va avea parte, astăzi, de marşuri sau tromboane sau canoane şi fasoane. Astăzi, pe ultimul său drum, va fi linişte. Zgomotul ploi cazute pe mulţimile de flori din juru-i va fi ultima muzică pentru el. Nu vor fi oameni mulţi. Nu vor fi străzi închise de mulţimile venite încă de dimineaţa cum s-a întâmplat în trecutul apropiat. Azi nu va fi doliu naţional. Nici medalii nu vor fi. Dar la sfârşitul zilei în multe case din România în liniştea ploi va cânta într-un colţ, un Dylan sau un Beatles sau un Hendrix şi lângă o ţigară aprinsă, lăsată să ardă singură, cineva ăşi va lua la revedere de la un om bun - Florian Pittiş.

S-a născut. A trăit. A murit.

Aşa ar vrut sa-i fie scris pe cruce....

Sunt Pittis, Buna seara!



Sunt Pittis, Doamnă!



Sunt Pittis, din Tecuci!



Sunt Pittis, asta e!



Aşa l-am cunoscut cu toţii!

Dumnezeu să-l ierte!

Vreau o zi de doliu naţional. Pentru că merită. Spre deosebire de rahatul ăla de acu câteva zile. După el, România nu va mai fi la fel.

E dreptul meu să-l plâng, acum! Tot ce e tânăr în ţara asta de 19 ani încoa' plânge acum. Mi-e greu ...

Of, Doamne ...

"Conceptia mea este «Carpe diem!», deci nu exista ieri, nu exista maine, eu imi traiesc numai clipa."

Florian Pittiş 1943-2007

La revedere, prietene!

Rămân să plâng....

Happy birthday to you ... :)))

Ceva ce trebuie neaparat văzut, dacă nu chiar şi încercat!



PS: CH3-COONa•3H2O pentru cine nu-şi mai aminteşte formula acetatului de sodiu/natriu şi îşi doreşte să încerce acasă!!!

Chestiile astea le căutam eu în miez de noapte prin aeroportul din Barcelona, după ce pierdusem avionul, în speranţa că nemernicii de la WizzAir nu sunt ultima mea speranţă de a mă întoarce în ţară.
Din păcate, spaniolii încă nu le au. Sau cel puţin, eu n-am văzut niciunul.

Să îndrăznesc să vreau şi pentru România aşa ceva? Măcar peste 10 ani? Sau 20?

... de ani de trăit.

Asta conform acestui test.



I'm young, I'm free .... let's do it!

Cand necazuri te doboara
Si prieteni n-ai sa-i strigi
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Si ce slaveai in taina
E ca si cum nu-ti explici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand oprit la o rascruce
Drumul nu sti s-al prezici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand nu mai ai nici vise
Si nu sti cum sa te ridici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand s-aduna norii negri
Ploaia cade ca un brici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Mangaiere n-ai, nu vezi acum
Maini intinse de amici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Pomul vieti creste mandru
Unde spiritul e viu
Lumineaza iar salvarea
Cerul gol si cenusiu

Cand orasele-s in flacari
Musunoaie de furnici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Si cand cauti in zadar un om
Printr-atatea mii de venetici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aicï....

Rămâi cu noi, prietene!