Urmăresc cu
Google Reader bloguri destul de variate din punct de vedere al conţinutului, oamenilor care le scriu sau informaţiilor pe care le primesc prin intermediul lor. Inevitabil îmi iau şi ţepe. Mă abonez la unele feed-uri datorită reputaţiei celui care scrie, a unui post de mare valoare citit la un moment dat, a unei prime impresii făcuta de prima vizită sau pur şi simplu din curiozitatea faţă de anumit domeniu/nişă întâlnită brusc.
Astăzi, m-am hotărât să văd dacă celebritatea pe care-o are blogul lui Mircea Badea se datorează a ceea ce este scris acolo sau a notorietăţii petrsonale a autorului. Şi straniu, tocmai azi MB şi-a şters blogul. Înainte să înţeleg şi eu ceva şi exact, cum zice un comentariu de pe site-ul lui, înainte să fac şi eu cunoştinţă cu fotomodela lui. Ciudat, nu?
Am de asemenea un blogger preferat. Este unul dintre cei mai cunoscuţi de pe piaţă, cu trafic mare şi vizitatori gârlă, cu notorietate, faimă şi recunoaştere inter...judeţeană. Îl urmăresc tocmai datorită acestor calităţi care mi-a dezvăluit o sursă (ne)sănătoasă de umor, de obicei involuntar, de cea mai bună calitate românească pur-sânge. Continui să mă minunez, zi de zi, de resursele incredibile etalate de către acest personaj şi de neostoita persevernţă de care dă dovadă.
Nu o să vă spun numele lui dar o să vă dau câteva indicii. Cine-l recunoaşte are dreptul/datoria/obligaţia să facă ce vrea cu numele lui.
Iată primul indiciu (în care ni se relevă sensibilitatea ascunsă a autorului):
Continuăm (2 într-unul aici - o nouă definiţie a spamului + reinventarea conceptului de blog):
Indiciul numărul 3 (citiţi cu atenţie - ignoraţi gramatica, eh! Nu, nu este textul unui copil de 8 ani dus în vacanţă de iarnă/vară în vizită la oraş şi pus apoi să povestească cum şi-a petrecut el vacanţa.)
Şi bomboana de pe colivă(de-a dreptul bestială, aproape un viral
în domeniu):
Recunosc, toate imaginile sunt scoase din context şi poate şi-au pierdut sensul originar. Dar mie mi se par reprezentative pentru personajul de care povestesc repet blogger de succes. Şi zic, dacă acesta e succesul prefer obscuritatea în care învăluit acest blog. Măcar aici când bat câmpii ştiu că o fac (aproape) neobservat.
Şi uite aşa reader-ul meu a mai pierdut 2 feed-uri ... RIP!
Postări
