vineri, aprilie 13, 2007

Run Forrest, run

Am câţiva colegi care se pregătesc sa plece din firmă. Toata lumea îi priveşte cu invidie. Ca pe nişte învingători. Ca au "reuşit" să plece din locul ăsta plin de muncă, stres si colegi mai nu ştiu cum. Bull shit!
Mi-aduc aminte acum mai bine de un an când am plecat şi eu de la precedentul loc de muncă, cum eram felicitat de foştii colegi. Şi invidiat.
Acum ei sunt tot acolo şi mi se mai plâng de salariile proaste şi de cât de naşpa o duc si de şefii care s-au facut tot mai ai dreaqu şi de si de ...
Dar niciunul nu a încercat (măcar) să plece de-acolo.
Fă-ti un CV. Minte, daca este necesar şi dacă-ţi permiţi. Sau măcar "colorează"-şi-l puţin.
Fă-te dorit. Dar în primul rând doreşte-ti tu să pleci. Să faci altceva. Sa schimbi. Schimbarea înseamnă, în ziua de azi cu doar puţin efort, evoluţie.
Esti sătul de aceeaşi muncă de rahat pe care-o tot faci de 5 ani de zile? Pleacă! Schimbă! Du-te!
Încearcă, zbate-te, da din coate, use your imagination.
Şi nu te mai uita lung la cei ce pleacă de lângă tine, la alta firmă, în altă ţară, la alta femeie...
E atât de uşor sa stai să-ţi plângi de mila şi să-ţi inventezi motive pentru care o schimbare acum, în perioada asta a lunii/anului/vieţii, nu ţi-ar fi de nici un ajutor sau mai rau ar fi chiar inutilă.
Eu am cam facut-o si nici nu ştii cât mai regret. Câteodată.
Eu unul încă mai stau aici. Pentru că mi-e bine. De obicei.