Waven's world: personal

Se afișează postările cu eticheta personal. Afișați toate postările

luni, februarie 02, 2009

M-am mutat

După cum bine se vede m-am mutat. Asta mă tot chinuiam să fac de câteva zile.

Deci sunt pe http://waven.ro sau pe waven.ro sau pe http://www.waven.ro.

O să revin cu câteva din peripeţiile prin care am trecut în aceste ultime 3 zile cu mutarea de pe blogspot pe wordpress self-hosted. până atunci update la RSS sau bookmarks sau la blogroll-uri şi daţi-mi de veste dacă vedeţi prostii mari pe noul blog (sunt încă în lucru).

duminică, februarie 01, 2009

In chinurile facerii

De 2 zile mă chinui să fac ceva. Nu vă spun ce c-o să râdeţi de mine că nu mă pricep. Da-i dau eu de cap şi revin.
Ideea era că n-o să prea mai intru p-aici până nu rezolv treaba ailaltă.

joi, ianuarie 29, 2009

Cantecele adolescentei mele

Sub tagul amintiri pe măsură ce-mi (re)vin în memorie, voi aduce pe-aici rămăşiţe ale muzicii cu care-am crescut odată. Astăzi voi debuta cu o peisă pe care am auzit-o într-una din nopţile trecute.Recunosc sincer că o uitasem.

Iron Maiden - Fear of the dark

I am the man who walks alone
And when I'm walking a dark road
At night or strolling through the park

When the light begins to change
I sometimes feel a little strange
A little anxious when it's dark

Via.

Era pe vremea când rockul era încă ceva rău. Şi te-ntâlneai cu el doar la miezul nopţii. Iar duminica adormeai târziu, târziu mult după Pittis Show. Era pe vremea când începea şi părul să ne crească şi aveam şi rockotecă. Şi trecema de la mult incercatele benzi ORWO la magicele casete TDK. De 90 de minute (ce minune)! Pe atunci s-au inventat gecile de blugi tatuate cu pixul şi bocanci ăia noduroşi de purtat vara.

Era pe vremea când aşteptai cu lunile să găseşti un album bun/nou, nu rareori la a 16 copie de nu mai auzeai aproape nimic din muzică. Era pe vremea când Iron Maiden nu făceau videoclipuri pentru muzica lor ci doar inventau solo-uri de chitară pentru viitorii Gutar Heroes.

Îşi mai aduce cineva aminte?

marți, ianuarie 27, 2009

Nu stiu

Încercam eu să zic ceva despre criză acum câteva zile. Între timp inevitabilul s-a produs şi am fost si eu lovit, din plin. Am început să ne pierdem din colegi, suntem doar nişte cifre pe o foaie de calcul, reprezentăm brusc doar cheltuieli.

Din februarie, pentru o perioadă de cel puţin 3 luni, vom adopta şi noi săptămâna de lucru de 4 zile (sau ceva care să nu ducă la mai mult de 30-32 de ore pe săptămână). Măririle de salariu promise acum jumătate de an, decalate deja din toamnă acum se dovedesc a fi doar promisiuni care nu se pot onora datorită situaţiei globale, înţelegeţi nu? praf în ochi ba chiar datorită noi săptămâni de lucru ne-am procopsit cu o scădere de 20% a salariului. La care mai adăugăm şi cursa nebunească a euroiului către culmile nebănuite ale succeselor naţiunii şi aveţi o imagine exactă a stării mele de spirit actuale.

De aceea poate că voi lua o pauză cu blogul câteva zile ... sau poate mă hotărăsc să fac din asta o chestie mai serioasă. Am auzit că se pot câştiga bani din blog :)

vineri, ianuarie 16, 2009

Oare sunt si eu blogger?

Costin ştie!

Eu ştiu doar că blogul a apărut din dorinţa unuia/unora de a împărtăşi cu ceilalţi, cunoscuţi sau necunoscuţi, emoţii, sentimente, stări, elucubraţii, deviaţii sau alte laturi ale personalităţii lor stând pe scaun în faţa monitorului. Abia pe urmă au apărut unii care au făcut/cerut bani pentru asta.

Pe mine unul puţin mă interesează dacă am dreptul de a fi strigat de fane (adoratoare, admiratoare, simpatizante frenetice) pe stradă bloghere... Eu sunt aici şi scriu sau pun poze or filmuleţe or else când vreau şi am timp şi am chef. Şi dacă de mâine nu o s-o mai fac n-o să mor de foame!

Punct!

miercuri, ianuarie 14, 2009

Să se revizuiască, primesc! ...

...dar să nu se schimbe nimica

Cineva (hint: din blogroll-ul meu :D) şi-a parolat blogul, se pare! Pân-aici nimic deosebit, dar de ce n-am şi eu parola :(((

Mea culpa: m-am trezit, poate, cam târziu dar totuşi chiar aşa?

Vinovatul/a este aşteptat/ă cu parola fuga-fuguţa pe adresa de mail cunoscută, pls!

marți, ianuarie 13, 2009

Dupa ...

Nu, n-am plecat nicăieri!

Doar că duminică am avut botezul domnişoarei!

Şi n-am avut timp şi pentru blog ...

joi, ianuarie 08, 2009

Bloggeri de succes

Urmăresc cu Google Reader bloguri destul de variate din punct de vedere al conţinutului, oamenilor care le scriu sau informaţiilor pe care le primesc prin intermediul lor. Inevitabil îmi iau şi ţepe. Mă abonez la unele feed-uri datorită reputaţiei celui care scrie, a unui post de mare valoare citit la un moment dat, a unei prime impresii făcuta de prima vizită sau pur şi simplu din curiozitatea faţă de anumit domeniu/nişă întâlnită brusc.

Astăzi, m-am hotărât să văd dacă celebritatea pe care-o are blogul lui Mircea Badea se datorează a ceea ce este scris acolo sau a notorietăţii petrsonale a autorului. Şi straniu, tocmai azi MB şi-a şters blogul. Înainte să înţeleg şi eu ceva şi exact, cum zice un comentariu de pe site-ul lui, înainte să fac şi eu cunoştinţă cu fotomodela lui. Ciudat, nu?

Am de asemenea un blogger preferat. Este unul dintre cei mai cunoscuţi de pe piaţă, cu trafic mare şi vizitatori gârlă, cu notorietate, faimă şi recunoaştere inter...judeţeană. Îl urmăresc tocmai datorită acestor calităţi care mi-a dezvăluit o sursă (ne)sănătoasă de umor, de obicei involuntar, de cea mai bună calitate românească pur-sânge. Continui să mă minunez, zi de zi, de resursele incredibile etalate de către acest personaj şi de neostoita persevernţă de care dă dovadă.

Nu o să vă spun numele lui dar o să vă dau câteva indicii. Cine-l recunoaşte are dreptul/datoria/obligaţia să facă ce vrea cu numele lui.

Iată primul indiciu (în care ni se relevă sensibilitatea ascunsă a autorului):

Continuăm (2 într-unul aici - o nouă definiţie a spamului + reinventarea conceptului de blog):

Indiciul numărul 3 (citiţi cu atenţie - ignoraţi gramatica, eh! Nu, nu este textul unui copil de 8 ani dus în vacanţă de iarnă/vară în vizită la oraş şi pus apoi să povestească cum şi-a petrecut el vacanţa.)

Şi bomboana de pe colivă(de-a dreptul bestială, aproape un viral în domeniu):

Recunosc, toate imaginile sunt scoase din context şi poate şi-au pierdut sensul originar. Dar mie mi se par reprezentative pentru personajul de care povestesc repet blogger de succes. Şi zic, dacă acesta e succesul prefer obscuritatea în care învăluit acest blog. Măcar aici când bat câmpii ştiu că o fac (aproape) neobservat.

Şi uite aşa reader-ul meu a mai pierdut 2 feed-uri ... RIP!

miercuri, ianuarie 07, 2009

Sa testam

I took the 43 Things Personality Quiz and found out I'm a

Romantic Self-Knowing Extrovert

Interesant este comentariul care-mi arată unicitatea. O fi bine, o fi rău?

marți, ianuarie 06, 2009

Cum iti dai seama ca-i criza

Se tot vorbeşte peste tot, în toată lumea, de criză. Americanii şi-au pierdut averile, pensiile, locurile de muncă. Industria auto din Germania începe să dea rateuri şi oamenii încep să-şi piardă slujbele. Prin Ungaria, bugetarii au fost de acord să-şi micşoreze salariile. Peste tot e criză la cele mai înalte niveluri şi nimeni nu poate să spună când şi unde se va opri toată chestis asta.

Numai la noi, e bine. Bugetarii primesc lefuri mai mari, pensionarii asemenea. Criza la noi este ceva ce s-a manifestat în blocaje pe drumurile naţionale care duc către locurile de distracţie, în aglomeraţia de nedescris din cluburile de fiţe sau în vânzările record de televizoare ori mai ştiu eu ce de prin super/hyper/mega marketuri.

La noi se vorbeşte despre somaj. În agricultură, în construcţii sau în industria textilă. Adică, neinteresant. Agricultura oricum se făcea doar de câteva milioane de amărâţi care-şi sapă singuri cele 2 pogoane retrocedate în aşteptarea unei autostrăzi care să le taie calea. Construcţiile şi aşa ajunseseră la nişte preţuri exorbitante numai bună criza asta să le mai taie puţin nasul. Iar alternativă la industria textilă românească găsim întotdeauna la fraţii noştrii chinezi.

Că bine le zicea Băse:

PS: eu de fapt vroiam să spun cum un bun prieten de-al meu şi-a pierdut slujba în prag de sărbători. Într-un domeniu în care poate criza ar trebui să lovească mai deloc, pe un post în care nu mai ai decât câţiva deasupra şi cel mai important făcând lucruri pe care puţini, în ţară, ştiu/pot să le facă. Aşa-ţi dai seama că e criză!
Ceea ce NU vă dorim şi dumneavoastră!
PS2: poze primite pe mail!

vineri, ianuarie 02, 2009

Cum am petrecut revelionul

Pe vremuri aşteptam cu nerăbdare revelionul chiar şi numai pentru momente precum cel de mai jos.

Anul acesta (şi nu-i primul) ţiganiada de la televiziunile noastre a fost de mai mare scârba. Noroc cu vecinu' din perete (şi scula lui cu bassu' la maxim) care mi-a oferit următorul program de petrecere:

9.30-10.30 muzică românească dance gen.

10.30 - 11.00 pauza (or fi mâncat ceva şi să nu se înece cu vreun castravete au lăsat-o mai moale)

11.00 - 11.30 manele vechi (de pe vremea când Adrian era copil) gen

11.30 - 12-30 -pauză (de artificii şi şampanie, în centru alături de jumate din oraş)

12.31 binecunoscutul şi nelipsitul La multi ani cu inima pe inima...

12.33 - 01.30 muzică populară de joc şi chef (a fost şi Puşca şi cureaua.. normal)

02.00 - 03.00 dor şi jale fără număăăăr

Pe la 03.30 probabil pe la tort sau prăjituri a mai urmat un la mulţi ani de data asta cam aşa

Cu ultimele puteri au încercat nişte Hi-Q vreo jumate de oră:

Şi mai departe probabil li s-au terminat bateriile de la boxe că n-am mai reuşit s-aud nimic!

Însă, ieri fiind sfântul Vasile (adică în buletin alea, alea) i-am răspuns şi eu cu aceeaşi monedă :)))

Voi, cum aţi petrecut?

marți, decembrie 30, 2008

Solidaritate, ba p-a matii, Boc

E-Boc tocmai a luat vacanţă. Acum câteva minute a pus lacătul pe clădirea aia de-i spune Palat şi găzduieşte Guvernul României şi-a plecat să se-mbete cu prietenii ca de sfârşit de an. Are şi de ce! A avut un an mai mult decât plin. An în care a ajuns în apogeul vieţii lui. Mai mult de atât nu are cum să mai crească (nici la propriu, nici la figurat).

În ultima conferinţă de presă, premierul României ne-a îndemnat la solidaritate. Să fim solidari, să fim uniţi, să fim alături. Exact ca în campanie, noi cu noi şi ei cu ei. Când îl văd pe sărmanul eBoc cum încearcă să pară el serios la conferinţele de presă parcă-l văd pe unul dintre colegii de grădiniţă de-ai lui fif-mea de la una dintre serbările de anul trecut, pe când avea un rol de ... pitic. Şi era aşa mândru de el şi-avea şi un costum tare fain şi se tot chinuia să stea serios, să nu râdă şi să nu se chicotească cu ceilalţi copii. Şi reuşea, not!

Aşa eBoc ăsta, vine şi-aruncă în noi cu cuvinte mari: responsabilitate, solidaritate, criză, austeritate... Tăiem salarii, tăiem posturi, tăiem legi, tăiem pe mă-sa şi pe copilul ei. E recesiune. Ceea ce spuneam ieri, nu mai e valabil azi. E criză! Suntem solidari unii cu ceilalţi. Nu contează că unii stau prin şcoli, învată, îşi clădesc cariere. Dacă totuşi îi apucă amocul şi nu se mai pot abţine şi toarnă un copil, dă-i dracu', cine i-a pus. Să-l crească cu mămăligă cu zahar. Că dacă o jumătate din ţară aşa face, e normal, nu? De ce i-ar trebui acelui copil o viaţă mai bună, la ce bun? Noi vrem să fim solidari, să mâncăm toţi căcat ca şi iubiţii noştri conducători, nu?

Sunt onanişti sau găozari care din umbra impotenţei lor atât fizice cât şi psihice urlă pe unde apucă (de exemplu aici) că-s banii lor şi statul să nu-i cheltuie pe prostii, sau pe proaste. De unde atâta ură pe voi? V-a apucat acum grija de banii publici, de ce oare? Ştiu că nu aveţi cu cine sau cu ce să faceţi un copil dar asta nu vă dă dreptul să-i scuipaţi pe cei ce nu-s ca voi!

Nu-i corect ca o femeie care s-a născut cu ghinionul de a avea un IQ dublu faţă de al lor şi acum trage ponoasele nevănzând cartofi în piaţă sau covrigei la non-stop ci muncind 10-12 ore pe la vreo firmă obscură pe salarii de 3-5000 euro. Da-i corect, că în fiecare lună datoriile către stat să-i fie virate statului în cont înainte orice altceva. Nu-i corect că Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi. Aşa că legile statului sunt numai bune să ne ştergem cu ele la fund şi le schimbăm noi cum vrem şi când vrem. Că doar de aia stăm la palat şi ne chemaă Guvern, corect nu?

Mamele corporatiste, adevăratul rău din România, cu toate c-ar fi putut beneficia de legea asta oricum nu o vor face. Cine-şi închipuie că oricare dintre aceste femei îşi vor permite să lipsească 2 ani din locul în care au muncit, pentru care au făcut sacrificii sau în care şi-au petrecut mai mult timp decât în casa proprietate personală? Deşi legea le-ar da dreptul, oricum niciuna nu-şi va permite să facă asta. Şi ştim cu toţii de ce...

Oricum aberaţii şi hărmălaie cât s-a stârnit pe tema asta la acest final de an n-am mai văzut de mult. Şi nu mă pot gândi decât, din nou, la o mică manipulare. Încontinuu, de 19 ani.

PS: Fir-aţi ale dracu' cu salariile voastre mari, aşa vă trebuie!

100 pe zi

Titlul de mai sus are legătură strânsă cu poza de mai jos şi mai ales cu linku' ce urmează:

Despre ce-i vorba? Simplu: o sută de flotări pe zi! Sau pe limba lor One Hundred push ups!

Un program structural care îşi propune ca după 6 săptămâni să te aducă în situaţia de a putea susţine şi trece de testul final acela de a face o sută de flotări pe zi. Dintr-o repriză! E greu, e uşor?

Eu zic că depinde foarte mult de pregătirea fizică a fiecăruia.

Pentru un începător sau un habar-n-am-ist poate părea destul de uşor. Programul este nu foarte greu, dar destul de strict şi este foarte important să nu săriţi etape. Nu treceţi peste cu lejeritate, pentru că uşor uşor ajungi departe. Şi în fiecare zi din cele 6 săptămâni îţi educi şi mintea să accepte că poate susşine un aşa efort fizic.

Eu unul am trişat puţin şi mi-am început programul direct din săptămâna a 4-a pentru că nişte antecedente aveam, ce-i drept şi astfel în cea de-a 3-a săptămână am trecut testul (aproape) fără niciun fel de efort. Şi, da, programul este valabil şi pentru fete.

Cred că nu-i nici foarte greu şi mai ales acum pentru acest început de an, merge foarte bine adăugat la lista de new year's resolution, nu? Hai bagă un comment când reuşeşti! Ce zici, te bagi?

miercuri, decembrie 24, 2008

Mos Craciun exista!

Eu l-am vazut (deşi era putin intuneric). Iată-l:

Şi acum cu totii: I believe!

Aţi fost cuminţi? Vine?

Robbie Williams - Mai intoarce Doamne roata

De fapt melodia originală este It was a very good year.Dar parcă tot aduce a vechea noastră romanţată Mai întoarce Doamne roata! Din acelaşi super show de unde v-am mai zis eu câte ceva.

Şi apropo, aţi avut un an 2008 bun? Dincolo de recesiune, criză şi alegeri? Cum a fost?

luni, decembrie 22, 2008

Avem guvern

Vai de capul nostru ...

De Craciun(ul ăsta) ne-am luat raţia de nepăsare!

vineri, decembrie 19, 2008

Generatia mea

Amintiri, amintiri ...

Via

miercuri, decembrie 10, 2008

Bloguri pe care as fi vrut sa le scriu

Unul dintre motivele pentru care nu pot renunţa la a-mi pierde ore bune în compania blogurilor este acela că în acest fel am ocazia să descopăr oameni extraordinari şi poveştile lor minunate. Sunt persoane ascunse în spatele unor domenii/nick-uri, anonimi aruncaţi de viaţă prin cele mai îndepărtate colţuri de lume sau de Românie doar, care aleg să-şi arunce vorbele în neant odată cu apăsarea acelui Publish doar pentru a-şi ostoi setea, de cele mai multe ori, de comunicare. Sau din joacă. Sau din plictiseala.

Anzwaz, unul dintre cei care corespund perfect descrierii de mai sus este acspot. Şi postul lui de acum ceva vreme este unul dintre acelea pe care le-aş lua cu mine pe o insulă pustie :)

De fapt, eu vroiam să vă zic că mi-am readus in partea dreaptă a blogului lista cu linkuri, pompos intitulată Blogosfera. Momentan sunt 13 fantastici trecuţi pe listă dar voi mai adăuga câţiva în curând. Felicitări celor care se află acolo, mult succes celor ce-şi doresc să atingă performanţa de a se alătura blogosferei mele personale :D iar pentru restul numai de bine şi alte alea!

luni, decembrie 01, 2008

La multi ani, române!

Fii mândru că eşti român
În definitiv, e singura alternativă normală. Suntem născuţi aici, trăim aici, iubim aici, ne creştem copii aici, avem un viitor AICI. AICI e acasă. Acasă va fi întotdeauna România.

La mulţi ani România! La mulţi ani române!

Sursa poza.

vineri, noiembrie 14, 2008

De ce votez

Nimic nu este mai important zilele astea decât politica. Deşi suntem în plină perioadă de criză economică şi recesiune pe toate planurile, politica este pe buzele (hmm - politica asta nu-i cam curvă?) tuturor.

Aşa cum ne-au atătat-o fraţii noştri mai mari americanii criza economică din planul economic înseamnă în plan politic schimbare. Obama a mizat pe asta şi a cîştigat. La ei vinovaţi de turbulenţele econimiei a fost declarat sistemul. cel politic. Şi l-au schimbat.Ei au ales schimbarea. Nu să le fie mai bine, mai cald, sau mai roz (ci chiar mai negru!).

Revenind la Românica noastră în care ne trăim traiul (şi mâncam mălaiul) zi de zi. Pe plan personal, pot să mă lau că de când votez (atenţie, 1996!!) încontinuu mi-a mers mai bine. În ultimii 12 ani trendul a fost constant crescător. Cu perioade mai accelerate, mai calme dar în urcare. Dac-aş căuta corelaţii între voturile acordate şi punctele de inflexiune de pe grafic, nu le-aş găsi. Pentru că schimbările pe plan personal (şi prin asta mă refer la profesie, viaţă socială, calitatea vieţii etc) n-au avut niciodată de a face cu ceea ce s-a întămplat în politica românească. Am crescut, am evoluat, m-am dezvoltat prin forţe proprii într-un anumit context socio-politic. Şi aici vroiam să ajung.

Felul în care trăim fiecare dintre noi, în turnul nostru de fildeş sau nu, este influenţat mai mult sau mai puţin de către societatea înconjurătoare.
Băsescu zicea prin '94-'96 că Romănia nu are nevoie de autostrăzi. Şi că el nu dă bani pe aşa ceva. Atunci, aşa era. Erau prea multe de furat, cine avea chef de construit ceva? Când puteai lua aproape gratis orice, pentru ce să te complici să furi din asfaltul pentru autostrăzi cum se-ntâmplă acum. Băsescu a greşit atunci, Băsescu bad! Au trecut 10 - 12 ani. Problema s-a acutizat. Se întâmplă ceva? Nu. Epigonii Basescieni bad! /Paranteza>
Greşelile politicienilor noştri se răsfrâng asupra noastră. În fiecare zi. Nepăsarea noastră o dată la 4 ani are ca urmare directă nepăsarea lor în fiecare zi a următorilor 4 ani!

D-aia eu mă duc la vot de fiecare dată când îmi pot exercita acest drept, este singura măsură pe care o pot lua eu împotriva lor. Şi d-aia nu pot fi de acord cu Piticu când le zice el aici . Pentru că ei aşa câştigă şi d-aia fac ce fac.Mesajul perceput de politicianul român este: bă, dacă proştii ăştia nu ne fac nimic când noi facem ceea ce facem şi când furăm cât putem şi ne batem joc de toţi şi toate şi etc şi etc, atunci de ce să n-o fac?

Se spune că frică este cea mai bună metodă de educare. Valabilă pentru animale. Dar de atâtea ori şi pentru oameni. Un exemplu mic: înainte de a se da legea cu privire la obligativitatea purtării centurii pentru şofer şi pasagerul din faţă, câţi le purtau? Puşi în faţa unei posibile amenzi, acum câţi le poartă? Ieşi în stradă şi priveşte!
Şi dacă tot eşti acolo, ia-l şi pe distinsul politician român despre care ştii c-a fost degeaba 4 ani cu japca din maşina lui, dă-l cu capul de bordură, aplică-i româneşte două picioare-n burtă, arde-i cu jale 14 peste bot să-i sară mucii pe capotă, rupe-i creştineşte lanţul de la gât şi ia-i ghilulul de pe deget (poţi să-l iei cu totul, îi mai rămân atâtea şi la votare îi trebuie numai 1) să-l vedem apoi cdacă te ştie de frică. Şi dacă mai face la fel. Dar ai grijă, să faci toate astea doar pe 30 Noiembrie!

luni, februarie 02, 2009

duminică, februarie 01, 2009

joi, ianuarie 29, 2009

marți, ianuarie 27, 2009

vineri, ianuarie 16, 2009

miercuri, ianuarie 14, 2009

marți, ianuarie 13, 2009

joi, ianuarie 08, 2009

miercuri, ianuarie 07, 2009

marți, ianuarie 06, 2009

vineri, ianuarie 02, 2009

marți, decembrie 30, 2008

miercuri, decembrie 24, 2008

luni, decembrie 22, 2008

vineri, decembrie 19, 2008

miercuri, decembrie 10, 2008

luni, decembrie 01, 2008

vineri, noiembrie 14, 2008

Google me

Comentarii

Blogosfera

De citit

Blog Archive

Label Cloud

Abonați-vă la

Despre mine