Waven's world

Astăzi, în România a fost cod portocaliu. Această avizare meteorologică se referea la fenomenele de vânturi puternice prevăzute pentru astăzi.
Ceea ce s-a întâmplat astăzi în Parlamentul României, depăşeşte cu mult un cod portocaliu.
Ironia sorţii, face ca portocaliul să fie culoarea sub care au fost câştigate alegerile şi ca vânturile care au suflat astăzi să aducă o schimbare dorită. De puţini.
Astăzi, este una din zilele de care peste ani, ne vom aminti cu durere.
Ziua în care un parlament ales democratic, suspendă un preşedinte ales democratic, folosind armele democraţiei pentru a face pe plac unor grupuri de interese, mai mult sau mai puţin obscure.
De acum încolo, în România orice se poate întampla. Am învăţat cum să mai răbdăm o umilinţă în plus.
Basescu este un nume. Care va conta mai mult sau mai puţin în istoria României. 19 aprilie 2007, va rămâne în memoria românilor ca o zi dureroasă, o zi tristă, o zi a ruşinii.
Mi-e greu să cred că cele peste 30 de persoane cu care am vorbit astăzi dupa 15.30, sa fi jucat teatru. Uimirea şi teama din glasurile lor, nu puteau fi toate mimate.
Nu la vânzătoarea de la magazinul din colţ, nu la vecina pensionară de la 2 nici la puştii care răspândeau pliante în scăra blocului meu.
Aceşti oameni nu aveau nimic de câştigat dacă minţeau. Dacă trişau. Dacă înşelau.
Pe când cei 322, da. De-aia au şi făcut-o.
Ce avem de făcut în continuare?
Mergem la vot. Ne alegem un alt preşedinte. Sau acelaşi. Şi aşteptăm să trăim mai bine, până când 322 de alţi (aceeaşi) eroi de la Mitropolie îl vor suspenda şi p-ăsta dacă-şi va lua nasul la purtarea şi va vrea sa fie (iarăşi) jucător.
Astăzi mi-este ruşine ca sunt român. Dar niciodată nu aş vrea mai mult sa fiu român, ca mâine.
Ţara asta trebuie construită şi clădită chiar şi cu zile de 19 aprilie, la temelie. Şi nu va veni nimeni în locul nostru s-o facă.
Noapte bună, România.