Waven's world

Pe când eram eu copil, îmi aduc aminte că aveam destule motive să plâng în viaţa mea de zi cu zi. Aveam cozi, frig şi libertatea ne lipsea (la 6 ani cu siguranţă..). Nu aveam curent iar cărţile se vindeau la pachet cu cine ştie ce altă lighioană de carte sau de broşură. Plăngeam că nu avem internet, computer games, televiziune prin cablu, ori mobil sau cine ştie ce (de fapt, astea nici nu erau inventate toate pe atunci, dar eu plîngeam în avans :)).

Eh, da' o să-mi ziceţi că-s demodat, depăşit, derutant sau chiar demagog. Eu nu vroiam să zic decât ca azi citind eu pe ici pe colo, am dat de un titlu care m-a curentat. Auzi:


Copiii maghiarilor invata plingind limba romana

Citesc şi mă dumiresc. În România europeană a anului 2007, copii cu cetăţenie romănă, de etnie maghiară, plâng când trebuie să înveţe limba română. Limba în care v-a fi scris actul lor de identitate. Adică, vor avea buletin dar nu vor ştii ce scrie în el (ce chestie...). Eu parcă plângeam la geometrie, la fizică şi cu siguranţă la lucru manual.

Dara asta e, vremurile se schimbă oamenii sunt oameni şi până la urmă dacă preşedintele zice că-i normal cine sunt eu să comentez acţiunile unor copilaşi.

Hai somn uşor şi vise plăcute mă ţâncilor! (aş fi vrut să zic asta în maghiară ca să nu le stric somnul, da' nu ştiu limba şi nici nu vreau să plâng învăţând-o).