Waven's world: Cantecele adolescentei mele

Sub tagul amintiri pe măsură ce-mi (re)vin în memorie, voi aduce pe-aici rămăşiţe ale muzicii cu care-am crescut odată. Astăzi voi debuta cu o peisă pe care am auzit-o într-una din nopţile trecute.Recunosc sincer că o uitasem.

Iron Maiden - Fear of the dark

I am the man who walks alone
And when I'm walking a dark road
At night or strolling through the park

When the light begins to change
I sometimes feel a little strange
A little anxious when it's dark

Via.

Era pe vremea când rockul era încă ceva rău. Şi te-ntâlneai cu el doar la miezul nopţii. Iar duminica adormeai târziu, târziu mult după Pittis Show. Era pe vremea când începea şi părul să ne crească şi aveam şi rockotecă. Şi trecema de la mult incercatele benzi ORWO la magicele casete TDK. De 90 de minute (ce minune)! Pe atunci s-au inventat gecile de blugi tatuate cu pixul şi bocanci ăia noduroşi de purtat vara.

Era pe vremea când aşteptai cu lunile să găseşti un album bun/nou, nu rareori la a 16 copie de nu mai auzeai aproape nimic din muzică. Era pe vremea când Iron Maiden nu făceau videoclipuri pentru muzica lor ci doar inventau solo-uri de chitară pentru viitorii Gutar Heroes.

Îşi mai aduce cineva aminte?