Waven's world

Pentru toţi pasionaţii de rollercoaster-e sau de Tycoon-e iar pentru cei care sunt întrunesc ambele condiţii un super filmuleţ. De remarcat finalul filmuleţului.




Şi mai sunt :))

Beneficiind de o îngrozitoare durere de cap, am zis să-mi încerc norocul şi să fac pe leguma pe canapeaua din sufrageria proprietate personală (pardon, co-proprietate cu ABN-ul).

Tot din cauza durerii de cap dar şi a orei nefericite la care m-am decis să vegetez, pentru relaxare am ales alături de canapea şi televizorul. Introduc ora nefericită în povestire, pentru că tocmai ce se împlineau ceasurile când încep principalele ştiri ale zilei: ora 7! Ce mi se poate întâmpla, găndesc? O să mă ia somnul în cel mai rău caz, zic.

Şi zac, şi zac şi mă setez pe ignore (ce bine era...) până când mă păleşte de undeva de departe, prima ştire:



Complet năuc, încercând să-mi trezesc cei 2 neuroni care se mai zbăteau să stea de planton dar complet nauciţi de faptul că castravetele (pardon!) belgianului de rând este cu 28% mai ...ieftin decât al românului nici n-apuc să-mi transform salariul din ron în euro si din 38 in 100% ca să văd şi eu cu cât este plătit un european sadea, când nemuritoarea mă trăzneşte cu alta:



Sa fiu al dracu'!

Adică, 12 ani de zile copilul meu se va pregăti pentru viaţă în şcoala publică românească tocind la vieţile sfinţilor, scurta istorie a omenirii (căzută în cap din rai) transcrisă de Biblie în 245 de pagini (scrise mic, ce-i drept) şi alte potlogării povestite de vreun demn slujitor al Domnului, care va veni la şcoală cu limuzina din dotare (a parohiei dotare, bineînţeles) nu ca ceilalţi profesori, cu bicicleta.

Brusc, simt că durerea de cap de la care mi se trăgeau toate se retrage timid din faţa realităţii crude şi înfrânt părăsesc canapeau şi mă duc.

Să vomit, băga-mi-aş .... Numa' capul asta e de vină, cu durerea lui cu tot!

No comment!


(click pe poză ptr a mări)

Azi, aflu, este o zi mare.
Aşă că, vă invit cu mic cu mare să înghiţiţi tot!

Detalii despre jocul ăsta, pe Youtube, normal.

Three pregnant women, a brunette, a redhead and a blonde, are all waiting in a waiting room to see their pediatricians for a check up. While they are waiting, they discuss the sex of their unborn babies.

” Mine is going to be a boy,” proclaims the brunette.

“How do you know this?” asks the blonde?

“My husband was on top when the baby was conceived,” replies the brunette.

“Mine is going to be a girl,” says the redhead in response.

“And how do you know this?” asks the blonde again.

“I was on top of my husband when the baby was conceived,” replies the redhead.

The brunette then asks the blonde “and what then do you think you’re going to have?”

The blonde then exclaims excitedly “Puppies!”

Aseară, priveam cu totul întâmplător un meci de fotbal mai mult de curiozitate să văd cam cum începe returul de campionat. Aşa de interesat eram de meci, încât după câteva minute îmi dau seama ca habar nu aveam cine cu cine juca. Bineînţeles nici Antena1 care transmitea meciul, nu avea niciun scor afişat pe nicăieri iar comentatorii băteau câmpii într-un mod complet organizat şi fără nicio legătură cu jocul.

Ce m-a trezit din reverie şi m-a adus cu picioarele pe pământ a fost întrebarea fetiţei mele: Tati, care sunt ai noştri?
Obişnuită ca eu să mă uit doar la meciuri în care unii dintre ei trebuiau să fie ai noştri, copila a fost mai mult decât nedumerită când i-am răspuns: aaa, amândoua echipele sunt ale noastre.
La nici 2 secunde după răspunsul meu, aflu şi combatantele din teren: CFR Cluj şi Universitatea Craiova. Iar după alte câteva secunde izbucnesc în râs, când îmi dau seama că din cei 22 de jucători de pe teren numai câţiva (vreo 8, am numărat mai târziu) erau români şi restl aveau alte naţionalităţi. Nici pe băncile de rezerve, lucrurile nu erau mai clare: 7-7 români-străini + 1 antrenor roman vs 1 antrenor străin.

Am stat şi-am urmărit în continuare meciul, până când o nouă întrebare mă blochează: Tati, da nenea ăla în negru e tot de-al nostru? Încerc să-i explic copilului cum e cu arbitrajul, la ce e bun şi cu ce se manâncă cănd, hopa, aud numele arbitrului: Istvan Kovacs!!! Clar de-ai noştri zic şi schimb canalul.

În rest, numai de bine, pentru că sunt sigur că ăia de se bat pe la intrările din stadioane sau prin peluze ori pe străzile laterale arenelor de sport, cu siguranţă sunt de-ai noştri ...

"O identitate digitala poate fi creata extrem de repede, dar, cu cat e mai de succes, cu atat devine mai greu de schimbat. Succesul tau ca blogger se masoara in cei care te citesc, in atentia pe care ei ti-o acorda, in puterea personala pe care ei ti-o cedeaza si pe care tu o folosesti pentru a iti perpetua noua persona. Cu cat e mai multa atentie, cu atat mai puternica va deveni identitatea ta digitala. Daca vei incerca s-o schimbi, publicul iti va pleca. Vei ramine fara atentie si fara putere.

Nu e nimic grav atat vreme cat identitatile tale digitale coincid cu identitatea ta reala. Daca insa identitatile digitale sunt masti pentru diverse frustrari, mici pansamente aplicate de-a lungul timpului pentru a ascunde neputinte, ei bine, atunci propriul lor succes te va sufoca, acoperindu-te cu excrescente nenaturale, crescute peste identitatea ta reala. Cu timpul, vei fi recunoscut doar dupa identitatea digitala, iar cea reala se va substitui celei inventate. Vei trai de fapt viata altcuiva…"

Tot articolul la Dragos.

Fără nicio legătură cu nou lansatul album al lui Michael Jackson (despre care mă tot chinui să scriu de vreo câteva zile, dar nu găsesc timp) sau poate cu legătură cine şie reclama de mai jos:



Şi încă una:

De câteva zile, un cuvânt mă urmăreşte obsedant: serendipity.
Mă urmăreşte, mai ales că nu reuşesc să-i găsesc o traducere în română cât mai succinta . Nu un cuvânt, nu cer imposibilul, dar măcar 2-3 hai 4.
M-ajută şi pe mine cineva?

Astăzi, pentru prima oară în cariera mea am fost interpelat cu Domnu' inginer! Inutil să spun, că iniţial n-am avut nicio reacţie, astfel încât partenerul de discuţie a trebuit să se repete.
Lucrând în cu totul alt domeniu, constat că reacţiile mele de inginer, atât pe plan profesional cât şi social (:D) se atrofiază pe zice trece.
M-am trezit într-una din nopţile trecute, deranjat de nişte zgomote ciudate venind dinspre baia mea şi mi-a luat câteva zile încercând să-mi aduc aminte de un termen (drag nouă prin facultate) care desemnează zgomotele puternice care apar într-o conductă/tub/ţeavă de diametre mici(?) prin care circulă fluide (nu mai ştiu dacă şi presiunea are vreo influenţă, dar parcă nu...). Cu greu mi-am adus aminte de fenomenul de cavitaţie.
Hei, ce vremuri!