Waven's world

În partea dreaptă, sus pe acest blog de aproape 2 săptămâni este un banner. Despre Gay Fest 2007, Bucureşti 4-9 Iunie.
Am fost întrebat, chiar şi pe mail: Doar nu eşti unul din ăia?
Pentru a linişti pe toată lumea, nu. NU sunt unul dintre aceia care susţine calea cea dreaptă, credinţa seculară ortodoxă şi moarte poponarilor. NU, nu sunt dintre cei care îşi doresc o imagine de popor civilizat şi care strâmbă din nas când aud ţigancă împuţită dar care nu au nici măcar decenţa de a-şi măsura tonul şi nivelul discursului privat.

Nu, nu sunt nici măcăr dintre cei cărora le este adresat acest festival.

Trăim într-o ţară oripilată de ideea de a face sex cu partener de acelaşi gen. În care oricine poate înjura în gura mare pe stradă pe oricine, în care poponar este înjurătura preferată a unei părţi bune a populaţiei, în care orientare sexuală este privită ca pe o boală.
Ceea ce îl deosebeşte pe un homosexual de un heterosexual este modul în care îşi satisfac o plăcere. Cea sexuală. Adică, cele 10 minute de sex zilnice te pot transforma în inamic public în România.

Vorbim de egalitate, de drepturi comune indiferent de rasă, culoare, sex, etnie. Şi, în viaţa de zi cu zi ne exprimăm, mai mult sau mai puţin public - dar cu siguranţă în spaţiul privat, intoleranţa faţă de negri, unguri sau ţigani. Sau homosexuali.

Gay festul a devenit un subiect de ştiri de mâna a 2-a. Ştirile de astăzi nu şi-au mai deschis ediţiile cu marşul LGBT.
În câţiva ani, aceste manifestări vor fi mai mult de cât obişnuite, chiar şi în România. Până atunci, însă cerneala curge, roşiile zboară, babele blesteamă iar steagurile verzi propovăduiesc normalitatea în România.

Am evitat să scriu acest post pe cât am putut. Eram gata să reuşesc. Dar, mi-am adus aminte că astăzi, pe când aşteptam parada motoarelor pe scena ridicată în centrul oraşului câţiva adolescenţi cântau rock. Metal. Greu. Dar muzică. Şi concitadinii mei înjurau zgomotul produs de acei copii. Nu cunoşteau acel gen. Nu-l înţelegeau. Nu le plăcea. Şi pentru că era altceva decât normalul cu care erau obişnuiţi, înjurau. În gura mare. Înconjuraţi de copii.

Doar pentru că suntem diferiţi nu trebuie să ne urâm.



PS: gata eu am fugit la bere.