Waven's world

De ce nu-şi spălau farfuriile stramoşii noştri, de ce se credea că
roşiile sunt otrăvitoare, de unde vin expresiile "It's raining cats and
dogs" sau "Saved by the bell", de unde vine
obiceiul priveghiului, de câte ori se spălau oamenii în Evul mediu?

Răspunsurile le gasiţi mai jos:

Igiena...
Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat
v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin
anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura
baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti
inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele"
transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele
purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului
purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa
calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa
curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fiii si restul
persoanelor de sex masculin din familie.
Apoi venea randul femeilor si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea
descrescatoare a varstelor. In final, apaera atat de murdara, incat
puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba
"Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina Elisabeta
I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu
mandrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !"

"Ploua cu pisici si caini"...
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scanduri
dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau
adaposti de frig. Drept pentru care cainii, pisicile si alte vietati mai
mici (soareci, gandaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa.
Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct
peste oameni. In acea perioada a aparut zicala "Ploua cu pisici si
caini".
Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a
inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari
asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde
deasupra patului un cearsaf, pentru protectie...

Pragul...
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau
alunecoase pe vreme umeda. Pentru marirea aderentei in timpul mersului,
se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile de
pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La
deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava
cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost rezolvata prin
inventarea pragului.

Rosiile sunt otravitoare...
Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare,
atarnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa
ca oamenii mancau mai mult fiertura de legume. In zeama ce ramanea de
seara se adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o parte
din mancare ajungea sa fie veche de saptamani. Cei mai instariti mancau
din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca
acesta putea fi prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul,
care ajungea in organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din
aceasta cauza, rosiile au fost considerate in urmatorii 350 de ani ca
fiind otravitoare.

Farfurii din coaja de paine...
Saracii mancau din niste bucati de lemn scobite, care tineau loc de
farfurii. Vasele se mai faceau si din paine foarte veche, din care se
scotea miezul si care rezistau cateva mese bune. Ambele variante de
"farfurii" nu erau spalate niciodata dupa folosire. De aceea, se
intampla des ca vasele sa faca viermi... Painea se impartea intre
membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau
capatau coaja inferioara, din partea de jos a painii, restul familiei
- partea din
mijloc, mai mult miez - iar oaspetii primeau coaja superioara.

Priveghiul...
Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb.
Combinatia alcool-plumb fiind atat de toxica incat ii scotea pe multi
din uz pentru cateva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului
erau considerati morti si pregatiti pentru inmormintare.
Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa - erau asezati pe
masa din bucatarie timp de cateva zile. Asteptind ca "mortul" sa-si
revina - ceea ce se intampla de multe ori - rudele si prietenii mancau
si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului.

Salvat de clopotel...
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel.
Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca, la inceputul
secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci. Solutia
a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste
depozite si refolosirea spatiului pentru un mort "proaspat". La
deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din
25 era zgariat de unghii pe interior. Dandu-si seama ca unii semeni
de-ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de
salvare a celor ingropati de vii. De mana "mortului" era legata o
sfoara, care, printr-o gaura in sicriu, era legata la un clopotel,
montat langa mormant. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De
aici vine vorba "saved by the bell" ("salvat de clopotel").



Nu ştiu cât de adevărate sunt aceste explicaţii dar par destul de plautibile, aşa că dacă vreţi puteţi să le luaţi de bune ...