Waven's world

... înseamnă c-aţi scăpat şi anul ăsta! Felicitări şi multă atenţie şi pe viitor :)

Titlul de mai sus are legătură strânsă cu poza de mai jos şi mai ales cu linku' ce urmează:

Despre ce-i vorba? Simplu: o sută de flotări pe zi! Sau pe limba lor One Hundred push ups!


Cred că nu-i nici foarte greu şi mai ales acum pentru acest început de an, merge foarte bine adăugat la lista de new year's resolution, nu? Hai bagă un comment când reuşeşti! Ce zici, te bagi?

Eu l-am vazut (deşi era putin intuneric). Iată-l:

Şi acum cu totii: I believe!



Aţi fost cuminţi? Vine?

De fapt melodia originală este It was a very good year.Dar parcă tot aduce a vechea noastră romanţată Mai întoarce Doamne roata! Din acelaşi super show de unde v-am mai zis eu câte ceva.

Şi apropo, aţi avut un an 2008 bun? Dincolo de recesiune, criză şi alegeri? Cum a fost?

Vai de capul nostru ...



De Craciun(ul ăsta) ne-am luat raţia de nepăsare!

Vă mai amintiţi de Matt?  De la atâta plimbat/ Visa i-a venit de hac (pardon, n-am vrut!).
L-a prins, l-a imbrobodit bine şi l-a pus să mai danseze de câteva ori. De data asta pe bani grei. Bănuiesc.

Ce face Youtubu din oameni ....

Pentru aceia dintre voi care sunteţi încă nehotărâţi şi nu ştiţi ce să puneţi sub brad pentru cei dragi anul acesta, iată câteva sugestii:

Eagle Eye - poveste uşurică despre cât de evil este armata americană şi ce ne poate face ea noua (sau lor mai întâi). Dar multă acţiune, ritm foarte bun, răsturnări de situaţii surprinzătoare care-l fac în opinia mea un film mult mai reuşit decât mult mai mediatizatele (anul ăsta) Dark Night sau Max Payne, de exemplu.


How to lose friend and alienate people - are ceva din filmul ăla cu Prada-şi-nu-mai-ştiu-cum, versiune pentru bărbaţi însă. Un el oarecare, jurnalist la o fiţuică gen Click-ul nostru, dă lovitura şi este angajat la una dintre cele mai prestigioase reviste de profil din US. Umor britanic garantat grevat peste life style-ul New York-ului, cu ingrediente gen Megan Fox, plus o Gillian Anderson într-o postură neobişnuită şi cu un Jeff Bridges cu un look de-a dreptul surprinzător. Una peste alta o comedioară care merită savurată alături de cineva drag că nu merită să-l râzi de unul singur.


Elegy - în afară de sânii Penelopei Cruz, din abundenţă în distribuţia filmului, un alt motiv pentru a vă recomanda poveste de dragoste dintre exa lui Tom Cruise şi Bin Kingsley, nu prea găsesc. Slăbuţ, slăbuţ, slăbuţ noroc cu bunăciunile de vorbeam mai sus.


Strictly sexual -un film despre cât de greu merge piaţa construcţiilor în LA pe criza asta. Despre ce compromisuri trebuie să facă un bărbat, sau o femeie, pentru a-şi urma/afla adevăratul drum în viaţă. Şi despre cât durează să te hotărăşti ca în condiţii de criză dacă-ţi poţi schimba oricând locul de muncă chiar şi la domiciliul clientului dacă este cazul. Şi oricum, "viaţa realã nu este ca în filme" ca să termin exact ca-n film şi să nu cumva să vă mutaţi cu toţii, acum de sărbători, la soare în LA. Şi un trailer ca să nu credeţi tot ce-am scris eu mai sus:



Cam astea am văzut eu în ultimul timp acum mă bag la 2 noi seriale despre care ptomit să revin cu info: My own worst enemy şi The Mentalist.

Amintiri, amintiri ...

A man is driving down the road and his car breaks down near a monastery.


He goes to the monastery, knocks on the door, and says, “My car broke down. Do you think I could stay the night?”


The monks graciously accept him, feed him dinner, and even fix his car. As the man tries to fall asleep, he hears a strange sound. A sound unlike anything he’s ever heard before. The Sirens that nearly seduced Odysseus into crashing his ship comes to his mind. He doesn’t sleep that night.


He tosses and turns trying to figure out what could possibly be making such a seductive sound. The next morning, he asks the monks what the sound was, but they say, “We can’t tell you. You’re not a monk.” Distraught, the man is forced to leave.


Years later, after never being able to forget that sound, the man goes back to the monastery and pleads for the answer again.


The monks reply, “We can’t tell you. You’re not a monk.”


The man says, “If the only way I can find out what is making that beautiful sound is to become a monk, then please, make me a monk.”


The monks reply, “You must travel the earth and tell us how many blades of grass there are and the exact number of grains of sand. When you find these answers, you will have become a monk.”


The man sets about his task.


After years of searching he returns as a gray-haired old man and knocks on the door of the monastery. A monk answers. He is taken before a gathering of all the monks.


“In my quest to find what makes that beautiful sound, I travelled the earth and have found what you asked for: By design, the world is in a state of perpetual change. Only God knows what you ask. All a man can know is himself, and only then if he is honest and reflective and willing to strip away self deception.”


The monks reply, “Congratulations. You have become a monk. We shall now show you the way to the mystery of the sacred sound.”


The monks lead the man to a wooden door, where the head monk says, “The sound is beyond that door.”


The monks give him the key, and he opens the door. Behind the wooden door is another door made of stone. The man is given the key to the stone door and he opens it, only to find a door made of ruby. And so it went that he needed keys to doors of emerald, pearl and diamond.


Finally, they come to a door made of solid gold. The sound has become very clear and definite. The monks say, “This is the last key to the last door.”


The man is apprehensive to no end. His life’s wish is behind that door!


With trembling hands, he unlocks the door, turns the knob, and slowly pushes the door open. Falling to his knees, he is utterly amazed to discover the source of that haunting and seductive sound…




...But, of course, I can’t tell you what it is because you’re not a monk.

Mic indreptar despre cum se conduce în epoca modernă. Deşi nu este în româneşte nu ştiu de ce am totuşi senzaţia că parcă este exact ceea ce întâlnesc şi eu pe străzile mult iubitei noastre ţărişoare ...

Sau ce mai găseşti prin ziarele de mica publicitate în ajun de an nou.

Şi pentru că îl tot mâncau degetele a şi dezvoltat subiectul:


Din acelaşi ziar din care acum m-am inspirat şi anul trecut.

De-ar fi singura obsesie pe săptămâna asta ...

În cuvinte puţine se dă o maimuţă cu nişte săgeţi şi nişte baloane. Ghici ce-i de făcut :)
Noutatea la această a cincea ediţie a jocului este că în cele 50 de nivele ale jocului maimuţa are fes de Măş Crăciun. Foarte tare, nu? A şi parcă nici nu mai e aşa uşor să nimereşti toate afurisitele ale de baloane ...

Free Games

Via.

No comment ..

 Are muzică bună (arhi cunoscută, mega fredonată-nu-mi spune ca nu te-ai trezit cu ea în cap într-o dimineaţă sau nu şi-ai exersat maiestria la duş) are locaţie bună (culmile montane dau oricând bine în razele unui soare pofticios) are mulţi figuranţi (coordonare grozavă, imagine de ansamblu perfectă) are un singur erou principal (cel mai iubit erou de acţiune de către bărbaţii din lumea întreagă) nu conţine imagini NSFW (poate fi rulat oricând, oriunde, oricât fără nicio constrângere).

Dacă eu nu te-am convins, uită-te mai jos:



Răspuns la postul lui Alex.

Cu siguranţă şi la noi se poate:

Dacă intri şi dai un clic pe oricare dintre posturile de pe waven.blogspot.com + dacă dai un clic pe una dintre multele reclame AdSense prezente în interirul acestui site + dacă mai laşi şi un scurt (minim 10 cuvinte) comentariu la oricare dintre articolele cu eticheta Ferrari, ei bine dacă ai apucat să citeşti tot acest paragraf şi ai şi făcut toate cele de mai sus respectând cu stricteţe ordinea descrisă mai sus, ei bine zic din nou, să-ţi fie de bine pentru că ai toate şansele să câştigi un Ferrari. Un Ferrari roşu.

Bineînţeles nu de la mine, momentan bugetul blogului nu-mi permite pentru viitorul apropiat, adică pentru următorii 5 10 50 de ani, să dau asemenea premii. Dar nicodată nu poţi să ştii cînd ţi se iveşte ocazia şi e bine să fii pregătit şi cu sufletul împăcat ca-i făcut tot ce ţine de tine. Adică cam ca blonda de aici.

Şi dacă totuşi cineva cu sufletul curat a intrat pe blogul ăsta ferm convins că la ieşire va pleca cu un Ferrari roşu, poftim free to download (sorry da' nu mai ştiu de unde am poza să-i dau sursa):

Hai sa fiţi iubiţi! Măcar :)

Cezar şi-a început ziua cu o mare greaţă, Gramo şi-au făcut de lucru iar eu m-am apucat să dezgrop morţii . C-aşa-i în criză!

Unul dintre motivele pentru care nu pot renunţa la a-mi pierde ore bune în compania blogurilor este acela că în acest fel am ocazia să descopăr oameni extraordinari şi poveştile lor minunate. Sunt persoane ascunse în spatele unor domenii/nick-uri, anonimi aruncaţi de viaţă prin cele mai îndepărtate colţuri de lume sau de Românie doar, care aleg să-şi arunce vorbele în neant odată cu apăsarea acelui Publish doar pentru a-şi ostoi setea, de cele mai multe ori, de comunicare. Sau din joacă. Sau din plictiseala.

Anzwaz, unul dintre cei care corespund perfect descrierii de mai sus este acspot. Şi postul lui de acum ceva vreme este unul dintre acelea pe care le-aş lua cu mine pe o insulă pustie :)

De fapt, eu vroiam să vă zic că mi-am readus in partea dreaptă a blogului lista cu linkuri, pompos intitulată Blogosfera. Momentan sunt 13 fantastici trecuţi pe listă dar voi mai adăuga câţiva în curând. Felicitări celor care se află acolo, mult succes celor ce-şi doresc să atingă performanţa de a se alătura blogosferei mele personale :D iar pentru restul numai de bine şi alte alea!

Am primit astăzi pe mail o adresă de pe un forum, în care sunt comparate tipurile de benzine de pe piaţă precum şi randamentele pe care le dau în condiţii normale de funcţionare. Detalii mai multe privitoare la condiţiile în care s-au făcut testele precum şi maşina şi echipamentele folosite, găsiţi acolo.

Am pus aceaste concluzii în speranţa că cineva se va gândi/hotărî să facă acelaşi lucru şi pentru motorinele vândute la noi. Asta aşa ca poate-ar interesa şi pe alţii nu doar pe mine :)

John

Jim

Fii mândru că eşti român
În definitiv, e singura alternativă normală. Suntem născuţi aici, trăim aici, iubim aici, ne creştem copii aici, avem un viitor AICI. AICI e acasă. Acasă va fi întotdeauna România.

La mulţi ani România! La mulţi ani române!