miercuri, aprilie 25, 2007

Raluca

Un nume care este astăzi pe buzele tuturor. Un nume şi o poveste personală. O poveste pe care n-o cunoaştem decât post mortem. Un nume care ar putea fi al oricui din multele office-uri care au împânzit mândrele plaiuri româneşti.
Dincolo de motivele care au dus la moartea Ralucăi, peste o săptămână vom râmâne aceiaşi mii de negrii "care fac analize pentru ca nişte minţi luminate să ia nişte decizii de căcat". Şi vom muri încetul cu încetul, şi noi.
Începutul a fost greu.
Românii din România au mai depăşit o limită. Au arătat lumii că sunt în stare să (şi) moară pentru firma lor. Ha!
Din devotament, pentru bani, pentru carieră, din inconştienţă sau pur şi simplu pentru că nu ştiu să spună NU.
Raluca, odihneştete-te în pace!