Waven's world

Am (oarecum) evitat să vorbesc despre actuala ediţie a Turului Franţei. La început, datorită programului nu reuşeam să văd decăt maxim 15-30 minute din fiecare etapă. Apoi când mă pregăteam vitejeşte de scris a apărut scandalul Ricco şi m-am gândit că nu-i chiar momentul. Săptămâna asta, în concediu fiind, am putut să mă delectez în voie cu spectacolul ciclist, etapele din Alpi fiind grandioase anul acesta.

Dar astăzi, când turul se termină îmi voi permite să trag linie şi câteva concluzii:

• după era Armstrong spaniolii fac jocurile: Pereiro Sio în 2006, Contador în 2007 şi Carlos Sastre în 2008. Ciudat tocmai ei cei mai suspectaţi de dopaj! Ciudat?
  
• după Pantani şi Armstrong, nu s-au mai născut ciclişti (ştiu, sunt subiectiv!)
• Fraţii Schleck marele câştig al acestei ediţii. Pariez pentru viitor pe Andy Schleck cel mai bun tânăr în Turul Italiei în 2007 dublat de poziţia sinonimă din Turul Franţei de anul acesta. Era singurul care în  etapa 17 dădea impresia că-i plecat la plimbare. 
• Stefan Schumacher este dopat! Îi dau maxim 3 luni iar dacă nu va fi dovedit atunci cu siguranţă el va fi un căştigător al Marei Bucle.
• Apropo de dopaj, anul acesta n-am avut niciun favorit, pra i-au prins pe toţi de-a lungul anilor (Pantani, Virenque, Botero,  Landis)
• Poate n-am văzut eu bine dar anul acesta domnul de dedesubt era în galben!!!

•  Radu Banciu şi Radu Naum sunt pentru publicul de ciclism privitor la Eurosport ceea ce reprezintă pentru rutierul alergător în Turul Franţei spectatorul de pe marginea drumului. Cu exagerările lor, cu bidoane de apă rece turnate drept în cap, cu o împingere straşnică de la spate cu aplauzele sau înjurăturile lor. Aşa cum la spectacolul Turului participă în egală măsură atât sportivii cât şi Franţa şi plus specatorii, aşa şi banciu şi Naum reuşesc să asigure spectacolul garantat pentru cele 4-5-6-7 ore de cursă.

După 10 ani de Le Tour timp în care am văzut multe de la Pantani, la obligativitatea purtării căştii în toate etapele (motiv pentru care Cipollini s-a lăsat de ciclism :D), de la sucul de portocale la marele Lance, de la Saeco trecând pe la US Postal sau Astana, urcănd munţii pâna la 2802 sau coborând cu 78km/h nu reuşesc nicidecum să mă satur.

Pentru mine, Turul Franţei va rămâne şi după ediţia 2008 cel mai important eveniment sportiv anual şi nu numai iar una din marile dorinţe este să ajung odată acolo, lângă ei, poate chiar pe un munte!

Vive Le Tour 2008!